CLASAMENT INTERNAȚIONAL QS: LONDRA ESTE CEL MAI BUN ORAȘ DIN LUME PENTRU STUDENȚI
Londra este considerat cel mai bun oraș din lume pentru studenți, într-un nou clasament dat publicității de compania de consultanță QS – Quacquarelli Symonds. Capitala britanică este urmată de München, Seul, Tokyo și Berlin în topul “Best Student Cities”, ce pune în balanță ranking-ul universităților locale cu alte criterii precum numărul de studenți locali/internaționali, toleranța, aspirația studenților internaționali de a studia acolo, opțiunile pentru locuri de muncă, scoruri realizate de terțe entități privind poluarea sau corupția și altele. Ediția actuală include 115 dintr-un total de 164 de destinații posibile. Din România, trei orașe întruneau condițiile să fie luate în calcul, dar niciunul nu apare în clasament.
Top 10 este completat de orașele Melbourne, Zurich, Sydney, Boston și Montreal (ultimele două la egalitate).
QS precizează că, pentru a fi luat în calcul, un oraș trebuie să aibă o populație de cel puțin 250.000 de persoane (zona metropolitană) și să găzduiască cel puțin două universități prezente în cea mai recentă ediție a clasamentului QS World University Rankings.
Aceste criterii sunt întrunite de 3 orașe românești: București (Universitatea din București, Universitatea Politehnică), apoi Cluj-Napoca (Universitatea Babeș-Bolyai, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca) și Iași (Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi). Niciunul dintre cele trei orașe nu a fost selectat în topul QS actual.
Toate aceste universități figurează după poziția 1000 în topul internațional, după cum a scris Edupedu.ro în iunie a.c..
Pe de altă parte, 10 orașe din Europa Centrală și de Est, incluzând Rusia, apar în clasamentul celor mai bune orașe pentru studenți:
Moscova (poz. 25)
Praga (poz. 45)
Budapesta (poz. 58)
Varșovia (poz. 60)
Sankt Petersburg (poz. 72)
Brno (poz. 77)
Tomsk (poz. 85)
Cracovia (poz. 101)
Vilnius (poz. 102)
Novosibirsk (poz. 107)
by Tiberiu C.
ROSE@FAMP
Responsabilitate, Originalitate, Sustenabilitate și Etică
Fiecare carieră începe cu o educație bună
Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi
o puteţi folosi pentru a schimba lumea.
– Nelson Mandela
Don't worry
be FAM(P)ILY!
Potrivit datelor oferite de Institutul Național de Statistică, numărul studenților din acest an este de 377.370, cel mai scazut număr din ultimele două deceniI.
Unu din trei studenţi români nu ajunge să termine facultatea, iar asta din cauză că tinerilor li se par inutile studiile superioare în vederea obţinerii unui job, dar şi pentru că nu fac faţă cheltuielilor. Cel puţin aceasta este concluzia specialiştilor în urma analizării datelor furnizate de ANOSR şi a celor publicate recent de Eurostat. Asta, în contextul în care ţara noastră se situează pe ultimul loc în UE la procentul de populaţie cu studii superioare (aproximativ 25%). La nivelul Uniunii Europene, peste 3 milioane de tineri şi-au abandonat studiile universitare, potrivit studiului publicat de Eurostat. Motivele pentru care studenţii nu au continuat şcoala sunt numeroase. Printre cele mai importante se află dorinţa de a lucra în loc de a studia (aproximativ 25%), iar unii dintre tineri consideră studiile ca fiind neinteresante sau că nu îndeplinesc nevoile lor (22%). De asemenea, aproape 18% au menţionat gradul de dificultate al studiilor, în timp ce aproximativ 10% au raportat că au renunţat din motive familiale. Aproximativ 7% s-au confruntat cu probleme financiare şi 5% au raportat probleme de sănătate.
România este sub media europeană la majoritatea indicatorilor-cheie din Educație, anunță oficial Comisia Europeană,, Monitorul educaţiei şi formării pe 2019. Datele arată că educația din România se scufundă sub nivelul pe care îl avea în 2009. Într-un deceniu am pierdut procente la majoritatea indicatorilor, fiind la mare depărtare de țintele europene.
Părăsirea timpurie a școlii (18-24 ani) indică un procentaj de 16.4% pentru tinerii români, comparativ cu o medie UE de 10.6%, iar ponderea absolvenților de studii superioare (30-34 ani) este 24.6% pentru România, media la nivel european fiind 40.7%.
Comisia Europeană precizează că “îmbunătățirea sprijinului acordat cadrelor didactice – în special prin reproiectarea formării inițiale a cadrelor didactice și prin consolidarea dezvoltării profesionale continue – poate contribui la ameliorarea calității și a echității”.
TINERII DIN AFARA ORAȘELOR MARI AU RĂMAS FĂRĂ SPRIJIN ȘI CU UN VIITOR PRECAR
PĂRĂSIREA TIMPURIE A ȘCOLII ȘI REȚEAUA ȘCOLARĂ
ABANDONUL ȘCOLAR PE REGIUNI: ÎN TRANSILVANIA E CEL MAI MARE, ÎN MUNTENIA, CEL MAI MIC. ABANDONUL ȘCOLAR GENEREAZĂ ȘOMAJ, EXCLUZIUNE SOCIALĂ, SĂRĂCIE ȘI PROBLEME DE SĂNĂTATE
Cea mai mare rata a abandonului școlar din România în 2018 a fost înregistrată în Regiunea Centru, adică în zona Transilvaniei, și era de 5,2% în mediul rural și 3,7% în urban, potrivit datelor Institutului Național de Statistică. La popul opus, cea mai scăzută rată a abandonului era în regiunea Sud-Muntenia, de doar 1,6% în rural și 2,3% în urban. Edupedu.ro a analizat datele pentru ultimii 5 ani pe fiecare regiune, atât pe mediul rural cât și pe mediu urban, iar acestea arată îmbunătățirea situației abandonului școlar în toate regiunile și în toate mediile.Pe niveluri de educaţie, rata abandonului a înregistrat în anul 2018 o creştere cu 0,1 puncte procentuale în învăţământul primar şi gimnazial, a rămas la acelaşi nivel în învăţământul liceal şi profesional, iar în învăţământul postliceal şi de maiştri a înregistrat o scădere cu 0,8 puncte procentuale comparativ cu anul precedent, potrivit INS.Definiție abandon şcolar: Rata abandonului școlar este diferența dintre numărul elevilor înscriși la începutul anului școlar și cel al elevilor aflați în evidență la sfârșitul aceluiași an școlar, exprimată ca raport procentual fata de numărul elevilor înscriși la începutul anului.Efecte: Abandonul școlar generează șomaj, excluziune socială, sărăcie și probleme de sănătate. Sunt multe motive care pot explica de ce unii tineri renunță prea devreme la studii: probleme personale sau familiale, dificultăți de învățare sau o situație socioeconomică precară, potrivit Comisiei Europene. Alți factori importanți sunt funcționarea sistemului de învățământ, atmosfera din școli și relațiile dintre profesori și elevi.Efectele abandonului şcolar se resimt pe termen lung asupra evoluţiei societăţii şi creşterii economice. Cei care au părăsit timpuriu şcoala au tendinţa să participe mai puţin la procesul democratic şi sunt cetăţeni mai puţin activi. Abandonul şcolar afectează şi procesul de inovare şi creştere, pentru că aceasta se bazează pe forţa de muncă competentă în întreaga economie, nu doar pe cea din sectoarele de înaltă tehnologie. Potrivit Comisiei Europene, „reducerea cu numai un punct procentual a ratei europene medii de părăsire timpurie a şcolii ar permite economiei europene să dispună în fiecare an de aproape o jumătate de milion de tineri lucrători calificaţi”.
SURPRIZELE ABSOLVENȚILOR LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ: POȚI FI MULȚUMIT DE MUNCĂ, DAR NU DE VENITURI / ANGAJATORII VOR LUCRURI “CIUDATE”/ PROBLEME CÂND TE ANGAJEZI ÎNTR-UN DOMENIU FĂRĂ LEGĂTURĂ CU PROPRIA PREGĂTIRE – STUDIUL-PILOT EUROPEAN EUROGRADUATE
Cât de afectat este un absolvent care se angajează într-un loc de muncă fără legătură cu domeniul său de pregătire? Ce șanse sunt să se întâmple acest lucru pentru tineri din medii dezavantajate, comparativ cu cei favorizați? Ce șanse sunt să fii mulțumit de slujba pe care o găsești, după ce ieși de pe băncile facultății? La aceste întrebări încearcă să răspundă un nou studiu-pilot realizat în opt țări europene, dat publicității luna aceasta de Comisia Europeană. Studiul “Eurograduate” analizează diferențele dintre diverse țări și sisteme de învățământ și influența școlii asupra carierei absolvenților.
Studiul a fost realizat în perioada octombrie 2018-februarie 2019, dar rezultatele lui au fost date publicității acum. El s-a desfășurat în opt țări: Austria, Republica Cehă, Croația, Germania, Grecia, Lituania, Malta și Norvegia.
Evaluarea Comisiei Europene în cele opt țări pleacă de la premisa că piața muncii se transformă foarte rapid, iar tendința pare să fie accentuată de pandemia Covid-19. Potrivit estimărilor invocate în studiu, majoritatea meseriilor actuale vor dispărea până în 2040, sub impactul tehnologiilor, dar vor fi înlocuite de altele. În acest context, cererea de anagajați cu abilități solide, implicați social este în creștere.
Studiul face parte dintr-un efort al Comisiei de a determina statele membre să facă mai mult pentru adaptarea tinerilor la condițiile unei piețe a muncii în schimbare rapidă. El a fost dat publicității în paralel cu unul referitor la trasarea carierelor absolvenților în statele membre, capitol la care România se numără printre ultimele țări din Uniunea Europeană.
Concluzii-cheie oferite de studiu:
Nivelul de pregătire al absolvenților pentru piața muncii
Decizia studenților dacă să intre pe piața muncii sau să-și continue studiile ține doar în parte de situația generală de pe piața muncii, potrivit raportului. Ea este influențată și de modul cum absolvenții își evoluează propriile studii, în ce măsură se simt ei pregătiți să înceapă munca.
În acest domeniu, se simt diferențe considerabile între țările analizate. În țările central-europene (Austria, Republica Cehă, Germania), absolvenții de master și cei din domenii tehnice, științele naturale și sănătate se simt mai pregătiți pentru piața muncii decât absolvenții de licență sau din alte domenii.
Tot mai bine pregătiți sue simt și cei care vin din medii de învățare care îi activează (bazate pe proiecte sau pe soluționarea problemelor) sau din medii ce pun accentul pe muncă (stagii de practică).
Găsirea unei slujbe potrivite
Pe continent se fac iar simțite diferențe majore când vine vorba despre accesul la o slujbă pe măsura calificării absolvenților. Studiul arată că absolvenții care nu au loc de muncă sau care s-au angajat într-o slujbă fără legătură cu pregătirea lor (nepotrivire verticală) sau muncesc sub nivelul lor de pregătire și în alt domeniu (dublă nepotrivire) se află într-o situație dificilă. Ei se confruntă cu un risc mai mare să își piardă abilitățile și să câștige semnificativ mai puțin.
La nivelul țărilor analizate, statele central europene și nordice au cel mai mic grad de absolvenți angajați în slujbe cu nepotrivire verticală sau dublă nepotrivire, pe când țările sudice (plus Lituania) au o problemă din acest punct de vedere – între 40 și 50% dintre absolvenții lor se află într-o situație dificilă, la un an după absolvire.
Pe de altă parte, inechitatea nu are același efect, din acest punct de vedere, în diversele țări analizate. Este mai probabil să nu găsești o slujbă potrivită după absolvire, dacă vii dintr-un mediu dezavantajat, dar acest efect este considerabil mai puternic în Croația și cel mai puternic în Lituania șI Germania, comparativ cu celelalte state incluse în studiu.
Veniturile depind atât de nivelul de pregătire, cât și de domeniul ales
Cu excepția Germaniei (unde, la un an de la absolvire, absolvenții de licență câștigă ușor mai bine), absolvenții de master câștigă mai bine în toate țările incluse în studiu, cel mare avantaj avându-l absolvenții de master din Grecia.
În toate țările, cel mai bine plătiți sunt absolvenții de științe tehnice și inginerie, iar cei mai slab plătiți – absolvenții din Educație, artă și științe umaniste. (diferența medie de venituri, la începutul carierei, este de peste 20%).
Satisfacția față de slujba obținută
În țările central-europene (Austria, Cehia, Germania) peste 70% dintre absolvenți se declară satisfăcuți de munca depusă.
Dar, în medie pentru întregul studiu, circa 50% dintre absolvenți se declară nesatisfăcuți de veniturile obținute. Iar cu privire la perspectiva de avans în carieră și la echilibrul viață personală-muncă, 40% dintre absolvenți sunt satisfăcuți.
Abilități dobândite în școală vs. abilități cerute de angajatori
Potrivit studiului, cel puțin două treimi dintre absolvenții angajați au arătat că angajatorii au pretins cunoștințe și abilități specifice legate atât de domeniul de activitate, cât și de comunicare, muncă în echipă, capacitate de învățare și de planificare, de rezolvare a problemelor.
Pe de altă parte, doar jumătate dintre angajatori ar cere cunoștințe de limbi străine sau de relații cu clienții. Iar o treime cer cunoștinte aprofundate de IT.
https://monitorsocial.ro/indicator/educatie-bani-putini-rezultate-slabe/?fbclid=IwAR0y6aoI8scmJGNOlG-XSN_yIeFNWLuR9ckMoZMDNZSURMphlxi6Guy-ncQAcesta este un element de tip text. Fă click dublu pentru a edita textul. Poți la fel să modifici dimensiunile și poziția elementului, fundalul, linia de contur și multe altele. La fel, pentru apariția elementelor de tip text poți seta un efect de animație.
https://monitorsocial.ro/indicator/abandonul-scolar-poate-prelungi-saracia/
1r
2r
Sursa: https://monitorsocial.ro/indicator/ue-vs-romania-absolventi-de-invatamint-superior-30-34-ani/
r11
r22
sursa: https://monitorsocial.ro/indicator/rata-de-ocupare-a-tinerilor-si-tinerelor-in-functie-de-gen-si-nivelul-de-educatie/
România are de trei ori mai mulţi tineri care abandonează şcoala în comparaţie cu Polonia şi de două ori mai mulţi faţă de Germania
România a ocupat in anul 2014 locul 26 din 28 la nivelul Uniunii Europene în ceea ce priveşte părăsirea timpurie a sistemului de învăţământ, având în continuare una dintre cele mai mari rate ale abandonului şcolar.
Astfel, peste 18% din românii cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani care au absolvit cel mult gimnaziul nu şi-au exprimat în niciun fel dorinţa de a-şi continua studiile anul trecut. Iar procentul acestora este din nou în creştere, după un 2013 şi un 2012 în care românii începuseră să fie mai preocupaţi de continuarea studiilor. Astfel, un alt subcapitol al educaţiei plasează România pe o poziţie net defavorabilă în UE, având în vedere că ţara noastră mai ocupă locuri codaşe şi în ceea ce priveşte finanţarea sistemului de învăţământ, salariile acordate profesorilor sau investiţiile făcute de stat pentru fiecare elev.
La nivel european, mai prost la capitolul abandon şcolar stau doar maltezii şi spaniolii, cu rate de peste 20%, în timp ce germanii care au părăsit şcoala înainte de vreme sunt de două ori mai puţini decât românii, iar în Polonia rata abandonului este de trei ori mai mică decât la noi, potrivit celor mai recente date de la Eurostat.
„De la începutul anilor '90 România are un trend negativ în ceea ce priveşte rata abandonului, iar diferenţa atât de mare dintre noi şi Germania, Polonia sau oricare altă ţară «aşezată» este dată în primul rând de sistemul de învăţământ mai bine finanţat, dar şi de ideologii didactice mai deschise. S-a creat un fel de ideologie în România potrivit căreia şcoala nu te ajută cu nimic. Şi, într-o anumită măsură, aşa este, pentru că nu mai există şcoli profesionale care să te înveţe ceva efectiv, o meserie“, este de părere psihologul Bogdan Lucaciu. Pe de altă parte, sunt şi zone, rurale în special, unde lipsa posibilităţilor financiare face ca elevii să renunţe să mai meargă la şcoală. Lipsa banilor nu este direct legată de costurile studiilor, ci de acele elemente adiacente ale acestora (transportul până şi de la şcoală, îmbrăcămintea etc.). Problema subfinanţării ar putea fi însă rezolvată, măcar într-o mică măsură, alocând banii promişi de guvernanţi pentru educaţie (acele 6% din PIB). Astfel, o anumită sumă ar putea fi direcţionată către a ajuta mai mulţi copii fără posiblităţi să înveţe.
Pentru 2015 bugetul alocat educaţiei este echivalentul a 3,7% din PIB şi, chiar dacă a crescut faţă de anul trecut, tot nu arată faptul că educaţia este o prioritate pentru România, cum se aminteşte în fiecare perioadă electorală.
„Şi în sistemul comunist şcoala se făcea doar pentru aveai anumite beneficii pe plan profesional, pentru că ţi se promitea ceva. Acum nici nu ţi se mai garantează ceva după ce termini o facultate, doar ţi se propune. Cred în sistemul de învăţământ profesional şi consider că este mai bine să fii un meseriaş fără facultate decât un şomer cu facultate. Liceele şi facultăţile au scăzut mult ca nivel”, mai spune Lucaciu.
În Uniunii Europeană, media de părăsire timpurie a şcolii este de aproximativ 11%, iar ţinta României pentru anul 2020 este să ajungă la această pondere. Ceea ce înseamnă că, în fiecare an de acum înainte, România ar trebui să mai scadă, în medie, câte 1,1% din numărul românilor care nu îşi continuă studiile peste nivelul de gimnaziu. Ţinta se regăseşte în strategia naţională pentru educaţie, aflată încă în dezbatere.
Sursa: https://www.zf.ro/eveniment/romania-are-de-trei-ori-mai-multi-tineri-care-abandoneaza-scoala-in-comparatie-cu-polonia-si-de-doua-ori-mai-multi-fata-de-germania-14282042
Eurostat: România are a treia cea mai mare rată de abandon școlar din UE
Rata abandonului școlar la persoanele de sex feminin este mai rdicată în România decât rata în cazul persoanelor de sex masculin (18,7% față de 18,4%). Rata tinerilor care au părăsit școala prematur în România a scăzut până la 18,5% (2016).
Cele mai scăzute rate de abandon școlar sunt în Croația (2,8%), Lituania (4,8%), Slovenia (4,9%), Polonia (5,2%) și Luxemburg (5,5%). Media europeană (10,7%) este mult inferioară datelor României. Mai mult, în vreme ce tendința europeană este descendentă din 2002 încoace, de la 17% la 10,7% , România se află pe o tendință opusă. În ciuda scăderii de anul trecut, rata abandonului este încă mai mare decât cea din 2006 (17,9%). Pe o tendință ascendentă se înscriu și Cehia și Slovacia.
La fel și în Cehia și Bulgaria, în contradicție cu mediile europene. Pe de altă parte, 15 state membre îndeplinesc deja obiectivele propuse pentru anul 2020 la acest indicator: Belgia, Danemarca, Irlanda, Grecia, Franța, Croația, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg, Olanda, Austria, Slovenia și Finlanda. O campanie la nivel comunitar, „Europa 2020, urmărește reducerea ratei celor care părăsesc timpuriu școala sub pragul de 10%, până în anul 2020
Rata celor care părăsesc timpuriu sistemul de educație și instruire este definită de UE ca acel procent de tineri (18-24 de ani) care au finalizat cel mult învățământul secundar inferior (gimnaziu) și care au declarat că nu au primit nici un fel de educație sau instruire în cele patru săptămâni care precedă ancheta.
Sursa: https://cursdeguvernare.ro/eurostat-romania-are-a-treia-cea-mai-mare-rata-de-abandon-scolar-din-ue.html
România – pe ultimele locuri din Europa la numărul de tineri cu studii superioare, rata de înscriere la universitate, personal academic – Raport Bologna 2020
Constatările rezultă din analiza “Spațiul European al Învățământului Superior în 2020 – Raport de Implementare a Procesului Bologna)“, dat publicității cu ocazia Conferinței Ministeriale de la Roma.
Astfel, pe categoria de vârstă 25-34 de ani, procentul de persoane cu studii superioare a crescut de la 13,5% în 2005 la 24,9% în 2018, dar România se află în continuare pe ultimul loc în Europa. Pentru anul acesta, în Strategia 2020, țara își propusese o țintă de 26,7% (30-34 de ani). În 2018, pe celelalte categorii de vârstă România atinsese, la acest capitol, scoruri de 22,7% (35-44 de ani), 13,8% (45-54 de ani), 9,4% (55-64 de ani).
România figurează cu una dintre cele mai slabe rate de înscriere în învățământul superior, în rândul populației de 18-34 de ani, cu o creștere foarte mică între 2000 și 2017. Mai precis, dacă această rată era de 7,1% acum 20 de ani, ea a ajuns la 11,9% acum 3 ani. România se clasează astfel în pluton cu Ungaria, Kazahstan, Macedonia de Nord, Muntenegru și Slovacia, la polul opus, cu rate de peste 20%, aflându-se Turcia, Grecia, Danemarca, Olanda, Spania, Finlanda. Media Spațiului European al Învățământului Superior era de 16,4% în 2017.În același perioadă, numărul personalului academic a crescut în majoritatea țărilor europene, în unele chiar s-a dublat sau triplat (vezi cazurile Maltei, Sloveniei, Norvegiei, între alții). România se numără printre țările unde s-a înregistrat o scădere a personalului academic – de 1,3% între 2000 și 2017.
Scăderea este semnificativă, având în vedere raportarea la numărul de locuitori: în 2017, România se afla pe poziția a 5-a din coadă, în rândul țărilor analizate în raportul citat, din punct de vedere al numărului de instituții de învățământ superior – anume 5 – per milion de locuitori.
Sursa: https://www.edupedu.ro/tabloul-dezastrului-din-invatamantul-superior-romania-pe-ultimele-locuri-din-europa-la-numarul-de-tineri-cu-studii-superioare-rata-de-inscriere-la-universitate-personal-academic-raport-bologna/
Inteligenți sau educați? Mituri legate de rolul inteligenței generale în prezicerea performanței școlare a elevilor din România
– cercetătorul Dacian Dolean
"Evaluarea inteligenței elevilor a fost întotdeauna un subiect de interes pentru unii dintre părinții și profesorii din România. Raționamentul din spatele acestui interes este că elevii ”deștepți” ar avea o rată de succes mai mare la școală, iar inteligența generală ar reprezenta un factor hotărâtor în evoluția elevului. Dacă un elev nu se descurcă bine la școală, se ridică uneori problema dacă elevul este suficient de ”deștept” pentru școala sau clasa respectivă. Unii sunt tentați să zică ”Asta este! Este prost! N-ai ce face!”, sugerând că elevul nu este educabil. Iar dacă o elevă ia o notă mare și se laudă că nici nu a deschis cartea, atunci evident că acest lucru e posibil doar din cauză că eleva e ”deșteaptă.
Elevii care au obținut rezultate bune la teste care evaluează abilitatea de a înțelege un text scris la evaluările internaționale (ex. PISA) au performat nu din cauză că au fost ”deștepți”. Au făcut-o din cauză că au fost educați. Rezultatele bune se obțin la confluența mai multor factori, cum ar fi prezența la școală, dezvoltarea abilităților lingvistice (vocabular, sau înțelegerea mesajelor orale) sau mediul socio-economic favorabil (ex. educația părinților).
Iar elevii care încă se chinuie să silabisească unele cuvinte chiar și în gimnaziu nu o fac din cauză că nu sunt suficient de inteligenți. Această performanță slabă este mult mai probabil explicată de un deficit de procesare fonologică (asociat probabil cu limbajul precar folosit în mediul de acasă), o instruire nediferențiată, lipsa de teste adecvate care să diagnosticheze diferențial și timpuriu nevoile lor educaționale sau lipsa de resurse și programe eficiente de intervenție remedială implementate la o vârstă fragedă.
Rezumat:
1. Evoluția școlară a elevilor din România este prezisă de mai mulți factori, însă inteligența generală nu este un predictor atât de important pe cât se crede;
2. Factorii cei mai importanți care prezic evoluția școlară a elevilor sunt în mare parte susceptibili la efectele educației;
3. Diagnosticarea elevilor trebuie făcută cu o baterie variată de teste validate științific, iar interpretarea acestor teste e bine să fie făcută pe baza rezultatelor studiilor empirice longitudinale;
4. Nu venitul familiei, ci educația părinților are un rol important în performanța elevilor la testele de inteligență.
Acesta este un element de tip text. Fă click dublu pentru a edita textul. Poți la fel să modifici dimensiunile și poziția elementului, fundalul, linia de contur și multe altele. La fel, pentru apariția elementelor de tip text poți seta un efect de animație.
Sursa:https://www.edupedu.ro/inteligenti-sau-educati-mituri-legate-de-rolul-inteligentei-generale-in-prezicerea-performantei-scolare-a-elevilor-din-romania-cercetatorul-dacian-dolean/?fbclid=IwAR2CxSFsSShFEqoyWO6TPYvUdYFNUsD78ke_sHEhvJydRhrWTs3oXlMSYpU
INFOGRAFIC În lumea globalizată, școlile românești predau limbi străine, dar rămân în urmă la capitolul activități care ajută elevii să fie mai deschiși către alte culturi și să ia atitudine în problemele lumii
Cât de pregătiți sunt elevii de acum, din școlile lumii, să facă față și să înțeleagă lumea globalizată, guvernată de schimburi economice, politice și culturale internaționale, dominată de diversitate și digitalizare și afectată de problemele migrației și cele de mediu? Un nou raport OECD, bazat pe datele PISA 2018, arată că cei mai multi dintre elevii lumii declară că au contact cu activități care să îi ajute în acest sens. În tabloul internațional, România figurează cu cifre ce par să fie împotriva curentului și, în privința conținutului educațional, tinde să rămână în urma majorității țărilor.
România figurează sub media Organizației și printre ultimele țări din raport, când vine vorba despre numărul de activități de învățare legate de competența globală, aplicate în școală.
De notat că acest raport nu este dominat de marile puteri economice ale lumii: cele mai multe astfel de activități sunt aplicate în școli din țări în curs de dezvoltare, precum Filipine, Indonezia sau Columbia, cu peste șapte astfel de activități raportate în medie în școli. România este, în acest clasament, aproape de coadă: pe locul al 13-lea (dintr-un total de 64 de țări), cu o medie de puțin peste cinci activități, într-o zonă a clasamentului dominată de sisteme educaționale puternice, din sisteme socio-economice deschise globalizării (Irlanda, Noua Zeelandă, Estonia, Scoția, Franța) dar și de sistemele unor regimuri autoritare (Ungaria, Rusia).
Același raport arată, totodată, că în majoritatea țărilor participante s-a constatat o diferențiere considerabilă între elevi, formarea competențelor globale: acestea e mult mai probabil să fie căpătate de elevii din medii defavorizate, decât cei din medii defaborizate, deoarece primii au acces școlar la mai multe tipuri de astfel de activități. Și aici, România, țară pentru care PISA 2018 a constatat diferențe majore între cei mai favorizați și cei mai defavorizați dintre elevi, România e împotriva curentului, balanța înclinând ușor în favoarea elevilor dezavantajați.
Notabil este și un grafic publicat separat, într-o analiză pe această temă, de directorul Directoratului pentru Educație al OECD Andreas Schleicher, grafic care plasează România în topul țărilor cu cei mai mulți elevi care învață cel puțin două limbi străine la școală (peste 95%, alături de Lituania, Polonia, Bulgaria și Estonia).
În medie la nivel OECD, activitățile cele mai întâlnite, în școală, pentru întărirea competenței globale sunt:
Învățarea despre alte culturi
Învățarea despre soluționarea conflictelor cu alți colegi
Învățarea modului cum oameni din diverse culturi văd lucrurile și problemele diferit
Învățarea comunicării cu persoane provenind din alte medii
Participarea la discuțiile de clasă pe teme legate de evenimente globale
Învățarea despre interconectarea economiilor
Cel mai puțin sunt menționate activitățile:
consumul de știri, în timpul unor ore
participarea la evenimente școlare ce sărbătoresc diversitatea
Sursa:https://www.edupedu.ro/infografic-in-lumea-globalizata-scolile-romanesti-predau-limbi-straine-dar-raman-in-urma-la-capitolul-activitati-care-ajuta-elevii-sa-fie-mai-deschisi-catre-alte-culturi-si-sa-ia-atitudine-in-proble/
Sursa:https://monitorsocial.ro/indicator/mai-multi-tineri-educati-dar-si-mai-multi-tineri-ne-educati-in-acelasi-timp/?fbclid=IwAR1ul76HfBChtvk2lUWdFFKO74ABZiYa1o_2ZPSeU6C1Ghvf-zpVBW2YcnQ
Sursa:https://monitorsocial.ro/indicator/sistemul-educational-adanceste-decalajele-dintre-locuitorii-din-mediul-urban-si-cel-rural/?fbclid=IwAR1v4WSLKLtzQjBoYM0r4LJrGB5KlrIRxbWmvL_PeceaMLFbzVyY774CwyY
Sursa:https:https://monitorsocial.ro/indicator/educatie-adulti/?fbclid=IwAR2sWH69s5pW99_VNHcKtnLWtzk3hozjc9O28dpNnyL0B-PZCpaM5mnjNeE
Sursa:https:https://monitorsocial.ro/indicator/o-problema-semnificativa-a-romaniei-tinerii-de-15-24-ani-care-nu-participa-in-sistemul-de-educational-si-nu-au-loc-de-munca-neet/?fbclid=IwAR0Iprhmk8QWOqzli91Tj8nz-kcIoJTsHpcFp1Xf2H2Lu7N6qFnATj6Wrwc
STUDIU 1 din 10 copii se duce la culcare flămând, 1 din 2 elevi care abandonează școala o face din cauza costurilor, 1 din 5 copii nu este fericit, arată raportul “Bunăstarea copiilor din mediul rural”
Unu din 14 copii (7%) afirmă că are o viață rea. Mai mult, copiii și tinerii de toate vârstele, de la grădiniță la liceu, din 80% dintre gospodării muncesc în gospodărie, fac curățenie, îngrijesc animalele sau au grijă de alți membri ai gospodăriei. Un sfert dintre ei spun că nu sunt ajutați de nimeni când nu știu să-și facă tema pentru acasă, iar 8% raportează chiar că nu are cine să îi îngrijească atunci când sunt bolnavi.
Doar jumătate dintre adulții din mediul rural cunosc dreptul copiilor la protecție și doar o treime dreptul copiilor la liberă exprimare.
O proporție similară – peste 30% – dintre părinți consideră că pentru a-ți găsi de lucru este mai important să ai relații decât să termini o școală, conform aceluiași raport.
1 din 10 copii nu are suficientă mâncare și se duce flămând la culcare seara
În 80% dintre gospodării, copiii și tinerii de toate vârstele, de la grădiniță la liceu, muncesc acasă
În plină criză sanitară, într-un sfert dintre gospodării copiii nu se spală întotdeauna pe mâini după ce merg la toaletă și nici înainte de masă. În aproape jumătate dintre familii, copiii nu se spală pe dinți de două ori pe zi.
56% dintre elevii care abandonează școala după clasa a VIII-a o fac pentru că familia nu își permite costul școlii
71% dintre copii afirmă că violența este prezentă în şcoală
Peste 30% dintre părinți recunosc că țipă sau strigă la copii, 11% îi îmbrâncesc sau zgâlţâie
Peste 30% dintre părinți consideră că pentru a-ți găsi de lucru este mai important să ai relații decât să termini o școală
1 din 14 copii consideră că are o viață rea
Comparativ cu valurile precedente ale cercetării, în cea actuală, care acoperă și lunile de criză sanitară și umanitară provocată de pandemia de COVID-19, se poate observa o creștere a ponderii celor care declară că au adoptat măsuri de criză precum: cumpărarea de alimente în cantități mai mici; împrumutarea sau primirea de alimente de la rude/prieteni; cumpărarea a mai puține rechizite, cărți pentru școala copilului.
Raportul Bunăstarea copilului din mediul rural – 2020 cuprinde datele și analiza unei cercetări de teren realizate în perioada iunie-august 2020, pe baza metodologiei elaborate de World Vision România, ce prezintă deopotrivă perspectiva adulților și a copiilor. Eșantionul cercetării a cuprins 936 de gospodării, în care locuiesc 4.338 de persoane. Au fost culese informații de la 936 de adulți și 2.931 de copii.
Școala în mediul rural: copiii abandonează din cauza lipsei de mijloace și a rezultatelor slabe
Două treimi (68%) din elevii din mediul rural ajung la școală pe jos. 17% din copii parcurg zilnic pe jos peste 8 km ca să ajungă la ore, iar mai bine de jumătate din copiii de gimnaziu și aproape trei sferturi din cei din clasele primare merg pe jos la școală distanțe chiar și mai mari.
Abandonul școlar în gimnaziu este strâns legat de costul ridicat al școlii și, în egală măsură, de rezultatele slabe ale copiilor, motive indicate de 56% dintre părinți. A crescut și numărul celor care preferă să lucreze în loc să învețe.
Doar 61% dintre copiii și tinerii chestionați susțin că le place întotdeauna la școală (în scădere de la 74% în 2016, respectiv 70% în 2018). Un sfert dintre tineri nu au acces întotdeauna la rechizitele de care au nevoie la școală, iar 38% dintre părinți cumpără mai puține rechizite și cărți pentru copii, pentru a face economii.
27% dintre copii nu sunt ajutați niciodată de altcineva atunci când nu știu să facă tema pentru acasă.
În 80% dintre gospodării, copiii și tinerii de toate vârstele, de la grădiniță la liceu, lucrează acasă făcând curățenie, îngrijind animalele sau având grijă de alți membri ai gospodăriei, trei sferturi dintre ei timp de 1-2 ore pe zi. Același timp este alocat temelor de către 58% dintre copiii și tinerii chestionați.
8% din tineri lipsesc uneori sau întotdeauna de la școală pentru că se duc să muncească, iar 17% se simt obosiți pentru că muncesc înainte sau după ore. 21% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 18 ani nu sunt la liceu, jumătate dintre aceștia lucrând cu ziua. Peste jumătate dintre elevii care abandonează școala după clasa a VIII-a o fac pentru că familia nu își permite costul școlii.
Sursa:https://www.edupedu.ro/studiu-1-din-10-copii-se-duce-la-culcare-flamand-1-din-2-elevi-care-abandoneaza-scoala-o-face-din-cauza-costurilor-1-din-5-copii-nu-este-fericit-arata-raportul-bunastarea-copiilor-din-mediul-rura/
Ministerul Educaţiei are planuri ambiţioase de digitalizare în următorii şapte ani: dotarea tuturor şcolilor cu resurse tehnologice, iar cel puţin 90% din populaţia României să fie alfabetizată digital. În anul scolar 2019 – 2020, doar 6.166 de unităţi încadrate în segmentul primar şi gimnazial erau conectate la internet (67%) dintr-un total de 9.150
Ministerul Educaţiei ţinteşte trei mari obiective de digitalizare până în anul 2027, prin strategia de digitalizare a educaţiei. Astfel, ministerul îşi propune să doteze toate şcolile cu infrastructura digitală necesară, ca circa 90% din populaţia ţării să fie alfabetizată digital, iar majoritatea populaţiei adulte să fie formată pentru meserii emergente.
„Ţintele pe care noi ni le-am propus prin implementarea acestei strategii, una care se va implementa pe 7 ani, sunt trei: cel puţin 90% din populaţia României să fie alfabetizată digital, 82% din populaţia cu vârsta cuprinsă între 20 şi 34 de ani să fie formată pentru meserii emergente, pentru o inserţie de succes pe piaţa muncii, iar toate unităţile de învăţământ din România să fie dotate cu infrastructură şi cu resurse tehnologice adaptate schimbărilor permanente“, a spus Jean Badea, subsecretar de stat în Ministerul Educaţiei, în cadrul conferinţei de lansare a strategiei de digitalizare a educaţiei.
Conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică, în anul şcolar 2019 – 2020, România avea un număr de 6.166 unităţi şcolare din învăţământul primar şi gimnazial şi 1.444 de licee conectate la internet.
Dintr-un total de 9.150 de unităţi încadrate în segmentul primar şi gimnazial, 6.166 erau conectate la internet (67%). În învăţământul liceal funcţionează 1.468 licee şi grupuri şcolare independente, 98% dintre ele având acces la internet, conform sursei citate.
Ministrul educaţiei Monica Anisie a subliniat necesitatea programelor de învăţare continuuă pentru pregătirea elevilor români pentru schimbările de pe viitoarea piaţă a muncii.
♦ În România există o rată de 15,3% a părăsirii timpurii a şcolii. Mai mult, circa 43% dintre românii cu vârste cuprinse între 16 şi 74 de ani au competenţe digitale reduse, 10% din populaţia României are competenţe digitale superioare, România ocupă locul 50 în rândul ţărilor care au participat la testările PISA, locul 27 în UE în ceea ce priveşte integrarea tehnologiei digitale de către întreprinderi, locul 11 la nivel european în ceea ce priveşte conectivitatea la internet.
♦ În prezent, circa 400.000 de elevi din România nu au acces la internet de acasă, conform datelor de la Ministerul Educaţiei.
♦ Monica Anisie, ministrul educaţiei: Din perspectivă structurală, strategia privind digitalizarea educaţiei cuprinde opt domenii de interes, printre care şi curriculum şcolar pentru meserii emergente. Este o realitate că viitorul pieţei forţei de muncă va aduce permanente schimbări, astfel încât populaţia activă ar trebui să urmeze programe de învăţare continuuă.
Conform datelor prezentate de Ministerul Educaţiei, în România există o rată de 15,3% a părăsirii timpurii a şcolii. Mai mult, circa 43% dintre românii cu vârste cuprinse între 16 şi 74 de ani au competenţe digitale reduse, 10% din populaţia României are competenţe digitale superioare, România ocupă locul 50 în rândul ţărilor care au participat la testările PISA, locul 27 în UE în ceea ce priveşte integrarea tehnologiei digitale de către întreprinderi, locul 11 la nivel european în ceea ce priveşte conectivitatea la internet.
Circa 37% dintre profesori se consideră utilizatori avansaţi ai noilor tehnologii, 53% se consideră utilizatori de nivel mediu, însă nu neapărat utilizatori ai platformelor educaţionale, iar 50% dintre directorii de şcoli declară că procesul educaţional din şcolile lor este afectat de dispozitive de tehnologie digitală insuficiente sau necorespunzătoare.
În prezent, circa 400.000 de elevi din România nu au acces la internet de acasă, conform datelor de la Ministerul Educaţiei.
„Aproximativ 400.000 de elevi din 3 milioane de elevi nu au acces la internet acasă. E vorba de comunităţile în care nu există conexiune de internet acasă. Unii dintre aceşti 400.000 au un telefon, dar nu beneficiază de internet. Sper că în doi ani vom avea internet în toate comunităţile“, a spus Jean Badea, subsecretar de stat din Ministerul Educaţiei.
El a adăugat că există discuţii cu ANCOM pentru asigurarea unor vouchere prin care elevii din comunităţile defavorizate să poată beneficia de servicii pentru internet, adică un voucher în valoarea abonamentului la internet.
„Dacă un elev nu îşi permite abonamentul la internet, statul să îi dea un voucher“, a explicat Jean Badea.
Sursa:https://www.zf.ro/eveniment/ministerul-educatiei-planuri-ambitioase-digitalizare-urmatorii-sapte-19802917
Ministerul Educaţiei: Aproximativ 400.000 de elevi nu au acces la internet acasă
Circa 400.000 de elevi din România nu au acces la internet de acasă, conform datelor de la Ministerul Educaţiei. “Aproximativ 400.000 de elevi din 3 milioane de elevi nu au acces la internet acasă. E vorba de comunităţile în care nu există conexiune de internet acasă. Unii dintre aceşti 400.000 au un telefon, dar nu beneficiază de internet. Sper că în doi ani vom avea internet în toate comunităţile”, a spus Jean Badea, subsecretar de stat din Ministerul Educaţie, în cadrul conferinţei de lansare a strategiei de digitalizare a educaţiei
”Dacă un elev nu îşi permite abonamentul la internet, statul să îi dea un voucher”, a explicat Jean Badea.
Sursa: https://www.zf.ro/eveniment/ministerul-educatiei-aproximativ-400-000-de-elevi-nu-au-acces-la-19797855
Vicepreşedintele Comisiei pentru Educaţie din Parlamentul European: Aproape 1 milion de elevi români nu au avut acces la educaţie timp de câteva luni.
„Avem planul naţional de redresare şi rezilienţă din care este esenţial să alocăm minimum 10% pentru educaţie, nu 3% cât este acum, să alocăm 20% pe zona de digital, nu 2% cât este acum. Nu trebuie să ignorăm aceste aspecte.“
Vicepreşedintele Comisiei pentru Educaţie şi Cultură din Parlamentul European, Victor Negrescu, subliniază necesitatea unei finanţări mai mari a sistemului de educaţie din România şi atrage atenţia că mulţi dintre elevii români nu au avut acces la educaţiei în timpul pandemiei de COVID-19.
„Conform UNESCO, 1,6 miliarde de elevi şi studenţi din peste 190 de ţări au fost afectaţi de închiderea unităţilor de învăţământ – 94% din populaţia globală de cursanţi şi a trebuit să tranfere activitatea educaţională în zona de online. În România, acest transfer nu a fost unul reuşit, aproape 1 milion de copii, 32% din populaţia de elevi, nu au avut acces la educaţie timp de mai mult luni, cifre care plasează România pe primele locuri în lipsa de accesibilitate la învăţământ, pe când în ţările dezvoltate rata de participare a fost de 90%“, a spus Victor Negrescu în cadrul unei consultări publice privind raportul Parlamentului European referitor la elaborarea unei politici europene în materie de educaţie digitală.
Sursa:https://www.zf.ro/profesii/vicepresedintele-comisiei-pentru-educatie-din-parlamentul-european-19777304
Schleicher trage semnalul de alarmă într-o analiză în care se referă la impactul devastator pe care criza pandemică îl produce asupra educației din țările sărace. Dar el arată că situații dificile se regăsesc și în țări în curs de dezvoltare, pe când cele bogate își văd afectat statutul de donator.
Potrivit acestuia, în pofida impactului suferit în pandemie și în ciuda faptului că îi este recunoscut rolul major în societatea modernă, educația a fost mai degrabă invizibilă în marile decizii privind pachetele de stimul, în multe țări ale lumii.
Autorul scrie că, înaintea pandemiei, cheltuielile globale anuale cu educația se ridicau la aproximativ 4,7 mii de miliarde de dolari. Dar, din acești bani, 3 mii de miliarde (65%) erau cheltuiți în țările bogate, pe când țărilor sărace le reveneau 22 de miliarde – sau 0,5% din total, în pofida faptului că cele două grupuri de țări au un număr similar de copii cu vârstă școlară.
Situația tinde să se agraveze în condițiile unui declin al angajamentelor din partea țărilor donatoare, care asigură până la 12% din cheltuielile cu educația din țările sărace, în condițiile în care cheltuielile donatorilor reprezintă, la nivel global, doar 0,3% din totalul cheltuielilor educaționale (79% aparțin guvernelor, 20% – gospodăriilor).
“Nu este ușor să mobilizăm resurse pentru viitorul nostru și să le investim înțelept, mai ales într-o vreme în care există atât de multă cerere pentru resurse publice limitate. Dar găsirea unui echilibru între cererile prezentului și nevoile viitorului rămâne cea mai importantă alegere pentru orice individ și cea mai importantă sarcină pentru politicile publice.”
Sursa:https://www.edupedu.ro/educatia-sector-major-lovit-de-criza-covid-19-atrage-sub-1-din-100-de-dolari-din-stimulentele-alocate-la-nivel-global-pentru-refacerea-economica-si-sociala-in-pandemie-andreas-schleicher-oecd/
Analiză: Școala online, timpul de ecran, aplicațiile de familie – Schimbările profunde prin care au trecut tehnologiile pentru copii în 2020, sub presiunea pandemiei / Protecția datelor și siguranța, în centrul atenției și anul viitor
Documentul notează evoluții evidente și fenomene mai puțin evidente din domeniul tehnologiilor pentru copii, cauzate în primul rând de schimbările fundamentale produse de școala online și de creșterea imensă a consumului de digital, în perioadele de izolare determinate de pandemie.
Covid-19 a accelerat adoptarea tehnologiilor educaționale, pe măsură ce s-au închis școlile față în față și predarea s-a mutat online. Aceste tehnologii au devenit brusc și la scară largă elemente eseniale pentru învățare.
S-a schimbat felul în care copiii își petrec timpul în fața ecranelor. Tehnologiile nu mai sunt un instrument folosit preponderent, dacă nu exclusiv pentru divertisment, ele au devenit și pentru copii, ca în cazul părinților, instrumente pentru “orice”, de la cumpărături la interacțiune socială.
Tehnologiile croite special pentru copii (notă: domeniu în care, de altfel, operează și compania care a produs analiza) au cunoscut o creștere, în condițiile în care copiii au stat mult mai mult timp online, iar familiile au căutat instrumente sigure pentru ca cei mici să se socializeze și să consume conținut digital. Exemplu oferit pentru ascensiunea utilizării instrumentelor digitale de către copii: platforma de jocuri Roblox, folosită larg și în România și pe care sunt prezenți jumătate dintre copiii americani cu vârste între 9-12 ani.
Instrumentele digitale “destinate familiei” au crescut de asemenea foarte mult, deoarece permit un control parental sporit – de la monitorizare activității online a copiilor și limitarea timpului de ecran, la restricționarea diverselor tipuri de conținut și a achizițiilor din aplicații.
În domeniul divertismentului, unul dintre cele mai puternice fenomene este creșterea accelerată a consumului de filme de acasă, prin plarformele de streaming.
Responsabilizarea tuturor jucătorilor comerciali în privința protejării datelor private ale copiilor în mediul digital. Este de așteptat să crească nivelul de control asupra instrumentelor “din spatele ecranului”, precum cele care colectează date, furnizează soluții de publicitate sau sunt platforme de creștere a engagement-ului online. Este notată o decizie de anul acesta a WPP, primul mare conglomerat de publicitate care a luat poziție publică pentru promovarea măsurilor de siguranță și de protecție a datelor în medii digitale, pentru copii.
Va exista o delimitare mai puternică a celor aflați în primii ani ai adolescenței (13-16 ani), ca țintă pentru diverse categorii de platforme și instrumente digitale, după ce fenomenele sociale asociate pandemiei și restricțiilor din acest an aau dovedit că aceștia se diferențiază de adolescenții cu vârste mai mari pe multe paliere – de la conținutul de interes la nivelul de maturitate. “Adolescenții” dispar ca segment generic de audiență și grup larg de vârstă.
Vor fi întărite aplicațiile de consimțământ parental, care vor deveni “următorul buzzword” în securitatea online, pe măsură ce fenomenele pandemiei au dovedit că părinții caută opțiuni mai sigure pentru o participare mai sigură a copiilor lor la comunități online sigure.
Va crește presiunea pentru afișarea unui conținut non-toxic în platformele online, ceea ce înseamnă că platformele vor încerca să ia măsuri mai severe când vine vorba despre riscuri precum bullyingul sau hărțuirea. Analiza notează că, în SUA, majoritatea covârșitoare a copiilor preferă aplicații social-media destinate anume copiilor, iar grupuri de vârstă precum 8-9 ani manifestă proactiv preocuparea să nu se expună unui conținut inadecvat vârstei lor și se “autoreglementează”, intrând în legătură cu prietenii doar în medii de joc sau în comunitatea unor Youtuberi cunoscuți.
Este de așteptat să se identifice tendința plartformelor și brandurilor de a oferi experiențe pe multiple platforme – fenomen deja simțit puternic prin ecosistemele ce oferă simultan platforme de joacă, socializare, furnizarea de conținut propriu etc.
Sursa:https://www.edupedu.ro/analiza-scoala-online-timpul-de-ecran-aplicatiile-de-familie-schimbarile-profunde-prin-care-au-trecut-tehnologiile-pentru-copii-in-2020-sub-presiunea-pandemiei-protectia-datelor-si-siguranta/
Problema abandonului universitar, reflectată în numărul de studenți exmatriculați la o universitate din România: circa 2.600 pe an
Conform ultimelor studii făcute la nivelul țării, unul din trei studenți nu termină studiile universitare la care se înscrie. Fie din cauza incompatibilității cu domeniul ales, o parte dintre studenții care abandonează în primul an se reînscriu anul următor la o altă specializare, fie din lipsa banilor necesari pentru a-și desfășura studiile departe de casă. Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România a făcut la nivelul anilor 2015-2018 o serie de analize, centralizând datele primite de la universități din toată țara, care arătau faptul că media de abandon la nivel național tinde mai degrabă spre 40%, fiind și universități a căror rată de abandon înainte de finalizarea studiilor depășește cu lejeritate procentul de 50%. Pentru a înțelege exact cum arată acest fenomen în învățământul superior. Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, care sărbătorește în această perioadă 160 de ani de la înființare - datele studenților exmatriculați de la una dintre cele mai mari universități din țară, prima fondată . Cifrele din ultimii cinci ani arată că UAIC a exmatriculat aproape 10.000 de studenți de la ciclurile de licență și circa 3.150 de la master, iar exmatriculările pe motive de performanță academică nu sunt nici măcar 10% din numărul total. “Cifrele arată exact așa cum sunt: rata de abandon este foarte mare. Vorbim de incompatibilitate cu domeniul de studiu ales, de faptul că nu există destul de multe locuri în cămine și chiriile sunt scumpe – la fel cum sunt și costurile în a trăi într-un alt oraș, departe de casă. Foarte mulți se angajează în timpul studiilor pe domenii care nu au legătură cu activitatea lor și abandonează studiile, fie pentru că nu fac față, fie pentru că le consideră inutile, în viziunea lor, pentru activitatea pe care o desfășoară atunci”, a declarat un membru al Senatului universității, care a analizat cifrele pentru Libertatea. De la Economie au fost exmatriculați, în medie, 700 de studenți pe an Cei mai mulți studenți au fost exmatriculați în ultimii cinci ani de la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, de departe cea mai mare de la UAIC. În condițiile în care în universitate sunt 25.000 de studenți în total și există 15 facultăți, doar la FEAA sunt înmatriculați aproximativ 5.000. Astfel, în ultimii cinci ani, de la FEAA au fost exmatriculați 2.500 de studenți la licență și aproape 1.000 la master. Pe locul al doilea se află Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice, aproape 1.500 la licență și 515 la master, fiind urmată de Facultatea de Litere, cu 1.370 la licență și 214 la master. Motivele exmatriculărilor au fost clasificate în șase mari categorii, în documentele furnizate de universitatea condusă de fostul ministru al justiției, Tudorel Toader. O parte dintre studenți nu îşi semnează contractul de studii după înmatriculare și sunt exmatriculați automat, situație ce se întâmplă doar la anul I. Cei care abandonează pe parcurs se remarcă la categoria care nu îşi semnează fişele semestriale ca să se înscrie la cursuri – aceștia nici nu își mai retrag actele depuse în original. O categorie semnificativă e reprezentată de cei exmatriculați că nu și-au plătit taxele (care nu se află deci pe locuri la buget). Reprezentanții universității au precizat că majoritatea celor exmatriculați aici sunt cei care ajung pe locurile cu taxă și renunță de tot la studii, refuzând să plătească taxele după ce au fost direcționați acolo de pe un loc de la buget pe care l-au ocupat într-un an anterior. Pe lângă cei care şi-au întrerupt cursurile şi nu le-au mai reluat. Și, în final, sunt și cei 10% exmatriculați pe motive didactice, studenții care la sfârşitul ultimului an de studiu au cel puţin o disciplină nepromovată şi cei care strâng mai mult de 30 de credite restante de pe un an pe altul. Pe lângă cei 13.000 de studenți exmatriculați de la UAIC mai există și un număr semnificativ de studenți care au abandonat intenționat studiile, retrăgându-și dosarul și anunțând în scris conducerea universității. Nu ne-au fost furnizate cifre oficiale cu numărul lor, dar surse din cadrul universității ne-au precizat că și aceștia sunt “o felie importantă” din cifrele generale privind abandonul. Cei mai puțini studenți exmatriculați în ultimii cinci ani au fost de la Facultatea de Teologie Romano-Catolică – 28 la licență și 10 la master – și de la facultățile de științe exacte, precum Matematica (120 licență, 58 master) și Chimia (63 licență, 18 master). 12 exmatriculați în 5 ani, 6 dintre ei de la Teologie În ultimii 5 ani, UAIC a avut doar 12 studenți exmatriculați pe motiv de copiere la examen sau de tentativă de fraudă a examinărilor, cu fițuici sau mijloace IT.
Sursa: https://www.libertatea.ro/stiri/problema-abandonului-universitar-reflectata-in-numarul-de-studenti-exmatriculati-la-o-universitate-din-romania-circa-2-600-pe-an-3192695
Abandon universitar, cariere de succes şi antreprenoriat
Înainte de toate, să prezentăm câteva date statistice. Eurostat-ul diseminează un indicator „părăsirea timpurie a educaţiei şi formării”, care se referă la o persoană cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani care a absolvit cel mult învăţământul secundar inferior (şcoala primară şi/sau gimnaziul) şi nu este înrolată în sistemul de educaţie sau formare profesională. Acest indicator este exprimat ca procent al persoanelor cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani care sunt absolvenţi doar de învăţământ primar şi/sau gimnazial în totalul populaţiei cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani. În anul 2019, la nivelul UE, 10,2% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani au absolvit cel mult şcoala primară şi/sau gimnaziul şi nu au urmat studii superioare sau formare profesională (părăsirea timpurie). Proporţia părăsirii timpurii a educaţiei şi formării în UE în 2019 a variat de la 3,0% în Croaţia la 17,3% în Spania. În România anului 2019, peste 15% din persoanele cu vârsta între 18 şi 24 de ani au părăsit timpuriu sistemul de educaţie şi formare, find absolvenţi doar de şcoală primară şi/sau gimnaziu, ţara noastră situându-se după Spania şi Malta. De notat şi faptul că 20% dintre tinerii români cu vârste cuprinse între 20 şi 34 de ani nu învaţă, nu muncesc, nici nu urmează o formă de pregătire profesională (NEETs). Despre abandonul universitar/ părăsirea studiilor superioare nu avem prea multe informaţii, deşi acest fenomen este studiat în alte spaţii academice. Până prin anul 1999, când admiterea în învăţământul superior se realiza pe baza unui examen, cazurile de abandon universitar erau puţine. Cele mai multe cazuri de abandon al studiilor universitare se înregistrau mai ales la facultăţile tehnice, unde absenţa de la unele cursuri/ seminarii/ laboratoare era deseori incompatibilă cu promovarea examenelor/ cu absolvirea facultăţii. Evident, erau şi studenţi care abandonau o facultate pentru a se înscrie la alta sau care se angajau şi, fiind atraşi de câştigurile obţinute temporar, considerau inutil efortul academic (4 ani, 5 ani sau 6 ani de studiu în cazul facultăţii de medicină). Când absolvenţii de liceu susţineau examen de admitere la facultate, la cel puţin două materii, în condiţii de concurenţă de multe ori dură, în urma unui efort de pregătire suplimentară susţinut şi contra-cost de părinţi prin meditaţii la profesori de liceu şi/ sau universitari, puţini dintre studenţii de odinioară aveau „curajul” să abandoneze studiile superioare.
În lipsa unei cercetări sociologice centrată pe motivele care îi determină pe studenţi să abandoneze studiile, avansez următoarele ipoteze de lucru: 1) neconcordanţa cunoştinţelor dobândite pe parcursul studiilor cu aşteptările studenţilor; 2) percepţia privind neconcordanţa curriculei universitare cu oferta/ cerinţele pieţei muncii; 3) reprofilarea/ abandonul unei facultăţi/ specializări în favoarea alteia; 4) exigenţele prea mari ale profesorilor universitari la examene în raport cu aşteptările studenţilor; 5) lipsa unor programe de formare a competenţelor transversale valorizate pe piaţa muncii; 6) studenţi care nu dispun de resursele financiare pentru continuarea studiilor; 7) oportunităţi de a obţine câştiguri salariale/ venituri din activităţi care nu necesită pregătire universitară; 8) lipsa de informare şi consiliere a psihologilor şcolari/ consilierilor educaţionali în liceu cu privire oferta programelor de studii universitare şi oportunităţile de carieră; 9) lipsa cunoştinţelor la anumite materii din liceu care condiţionează performanţa la anumite discipline de la facultate (ex: matematică pentru studenţii de la statistică şi prognoză economică); 10) alegerea unei specializări temporare la o facultate pentru a pleca de acasă sau pentru a se pregăti pentru admiterea la o altă facultate (ex: temporar alege psihologia pentru că nu a luat admiterea la medicină).
Până la declanşarea crizei sanitare generată de pandemia de SARS-CoV-2, angajarea unui tânăr licenţiat nu mai constituia o problemă în România. Însă, criza sanitară va fi urmată în mod inevitabil de o criză economică şi socială. În această perioadă au fost afectate sectoare economice întregi, precum turismul, serviciile, transporturile, industria. Sectorul construcţiilor, agricultura şi serviciile bazate pe tehnologia informaţiilor şi comunicaţii au continuat să funcţioneze în parametri economici şi financiari care asigură sustenabilitatea afacerilor. În acest context economic dificil, se vorbeşte tot mai des despre educaţie antreprenorială/ dezvoltarea competenţelor antreprenoriale în universitate. În cele ce urmează, mă voi referi la cel de-al doilea eveniment la care am participat. Este vorba despre un atelier de lucru organizat tot pe o platformă online la Universitatea de Vest din Timişoara, în cadrul programului „Educaţie antreprenorială şi consiliere profesională pentru doctoranzi şi cercetatori postdoctorali în vederea organizarii transferului de cunoastere din domeniul ştiintelor umaniste către piaţa muncii (ATRiUM)
Un studiu realizat de Coface referitor la succesul/ eşecul în antreprenoriat arată că cel puţin 25% din startup-uri eşuează în primul an, iar 50% eşuează în primii trei ani. În România, aproape o firmă din două prezintă risc mare de insolvenţă. Datele arată că 91% din totalul veniturilor înregistrate de către întreg mediul de afaceri românesc sunt realizate de cele mai mari 10% dintre firme, ceea ce se traduce printr-o polarizare foarte mare din punctul de vedere al performanţei obţinute de firmele mari. Statisticile ne mai spun şi că 99% dintre companiile autohtone se luptă pentru o cotă de piaţă de maximum 33%, restul fiind deţinută de companiile cu capital străin.
Sursa:https://adevarul.ro/educatie/universitar/abandon-universitar-cariere-succes-antreprenoriat-1_5f9ffb575163ec427173bf54/index.html
Pe același site, o altă autoare, Mary Davenport, profesoară americană activă în Brazilia, împărtășește într-un material experiența școlii sale în privința temelor pentru acasă. Ea notează că ultimul an a produs schimbări semnificative în abordarea temelor pentru acasă, cu atât mai mult cu cât, adesea, școala se petrece chiar acasă.
Autoarea arată că, dacă pe parcursul carierei a abordat temele cu bune și rele și le-a folosit “în primul rând pentru că nu era suficient timp să facem totul la clasă”, anul trecut ea și colegii au constatat că “ce contează cel mai mult este ce e cel mai bine pentru elevi, nu planurile personale sau lucrurile impuse de alții”. Ea notează că, pe lângă o reducere a volumului de conținut educațional și întărirea eforturilor de predare a conținutului menținut, școala a luat o serie de măsuri pentru întărirea legăturii cu elevii: profesoara intră des în legătură cu aceștia, verifică dacă fac față materiei pe care o au de studiat, verifică faptul că au timp suficient și pentru materia ei, și pentru celelalte materii. Ea arată că se coordonează cu ceilalți profesori pentru a echilibra volumul de lucru pe care îl alocă elevilor.
Potrivit profesoarei citate, unele dintre cele mai bune acțiuni educaționale au fost să aleagă teme care să stârnească o conversație profundă cu elevii și care să îi determine pe aceștia să se gândească la ceea ce au învățat, în pauze frecvente, făcute intenționat, în timpul orei. Ea crede că aceste pauze de gândire, folosite mai mult în școala online și încurajate prin reducerea volumului de informație, sunt un instrument aparte pentru asimilarea lecțiilor.
Profesorii din școala profesoarei citate au agreat câteva principii: prima opțiune este ca elevii să facă tot ce au de făcut la clasă. Dacă nu se poate, ei să termine, pe post de temă pentru acasă, ceea ce nu au apucat să facă la clasă, dacă aceasta durează până în 30 de minute. Ultima opțiune este ca elevii să primească lucru în plus, ca temă pentru acasă, tot cu durată de sub 30 de minute, opțiune folosită, dar care, afirmă ea, nu este de dorit în acel mediu educațional.
Sursa:https://www.edupedu.ro/ce-ar-trebui-sa-ramana-din-schimbarile-impuse-de-pandemie-in-scoli-ce-spun-profesori-americani-despre-examene-relatia-cu-elevii-teme/
De ce nu poate România să afle ce-i fac absolvenții? Consiliul de Prognoză a Învățământului Superior: Eforturile s-au blocat în 2018 / Ministerul Educației nu are acces la datele privind salariații
România nu a dezvoltat un sistem de monitorizare a traseului profesional al absolvenților, instrument pe care piața europeană îl consideră esențial pentru adaptarea sistemului de învățământ la nevoile studenților și la cele de pe piața muncii, pentru că încercările de a realiza un astfel de sistem s-au blocat în urmă cu aproape doi ani și jumătate, reiese din informațiile furnizate EduPedu.ro de către Consiliul Național de Statistică și Prognoză a Învățământului Superior (CNSPIS). Mai precis, blocajul a apărut, din cauza situației din Ministerul Educației și a evoluțiilor din politică și societate, la începutul lui 2018, după ce s-a constatat că ministerul nu are dreptul să primească date oficiale despre salariați.
CNSPIS este un organism consultativ de nivel național, înființat acum nouă ani, care are ca atribuții principale elaborarea și actualizarea indicatorilor de monitorizare a învățământului superior și prognoza evoluției acestuia.
România este printre ultimele țări din UE când vine vorba despre monitorizarea carierelor pentru absolvenți, monitorizare asupra căreia autoritățile europene insistă, pentru adaptarea sistemelor de învățământ la nevoile cauzate de schimbările sociale, tehnologice și de pe piața muncii.
CNSPIS arată că în toamna lui 2017 se ajunsese la un „acord verbal” între Ministerul Educației și cel al Muncii, dar când respectivul consiliu a presat pentru un acord instituțional, răspunsul de la Inspecția Muncii a fost că e nevoie ca Ministerul Educației să aibă dreptul să primească date despre salariați.
CNPIS a propus în februarie 2018 o modificare a legii, așa încât ministerul să primească date de la Registrul General al Salariaților. Dar „tot procesul a fost de atunci blocat aparent de schimbările survenite între timp la Ministerul Educației și de alte crize care au bulversat administrarea educației în țara noastră, inclusiv pandemia covid-19”.
Consiliul arată că „realizarea unui sistem de monitorizare permanentă a traseului profesional al absolvenților care să includă în evaluare toate categoriile de absolvenți, inclusiv pe cei plecați în străinătate, trebuie să fie un obiectiv strategic de maximă importanță și urgență al Ministerului Educației”.
Monitorizarea inserției pe piața muncii a absolvenților de studii superioare, în vederea ajustării ofertei educaționale la nivel universitar și a îmbunătățirii utilizării resursei umane înalt educate este de mult timp o temă importantă a recomandărilor europene privind politicile naționale în învățământul superior din țările membre UE. Rezoluția din 20 aprilie 2012 a Parlamentului European subliniază nevoia de urmărire a inserției pe piața muncii a absolvenților recenți în scopul evaluării gradului în care învățământul superior răspunde nevoilor pieței muncii. O solicitare similară a fost formulată în declarația comună a miniștrilor educației din țările membre UE reuniți la București în același an. Relevanța strategică a implementării acestui instrument de politică educațională a fost reiterată, așa cum arată și recentul document al Comisiei Europene, în Agenda pentru Noi Competențe în Europa (2016), în Agenda EU pentru învățământ superior actualizată (2017) inclusiv în recomandarea din partea Consiliului European referitoare la monitorizarea traseului profesional al absolvenților (2017).
CNSPIS subliniază faptul că realizarea unui sistem de monitorizare permanentă a traseului profesional al absolvenților care să includă în evaluare toate categoriile de absolvenți, inclusiv pe cei plecați în străinătate, trebuie să fie un obiectiv strategic de maximă importanță și urgență al Ministerului Educației și salută orice demers constructiv în acest sens fiind gata să pună la dispoziție expertiza în sprijinul unui astfel de proiect”.
Sursa:https://www.edupedu.ro/de-ce-nu-poate-romania-sa-afle-ce-i-fac-absolventii-consiliul-de-prognoza-a-invatamantului-superior-eforturile-s-au-blocat-in-2018-ministerul-educatiei-nu-are-acces-la-datele-privind-salariatii/
Propunerile Consorțiului Universitaria pentru Guvern: revizuirea finanțării universităților, bani pentru cercetare, creație și sport, sistem mai bun de acreditare, clasificarea universităților după misiune și anvergură, monitorizarea parcursului profesional al absolvenților
1. Finanțarea cercetării științifice, a creației universitare și a performanței sportive în universități
a. Implementarea unui nou program și a unei linii distincte de finanțare a cercetării științifice, a creației universitare și a performanței sportive dedicate universităților cu performanțe reale în domeniul cercetării la nivel național și internațional, măsurabile prin indicatori de impact utilizați și la nivel internațional.
b. Finanțarea din fondurile alocate Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării a proiectelor și infrastructurii de cercetare din universități, printr-un mecanism similar programului „Nucleu”.
2. Reprezentarea echitabilă, proporțională cu numărul de studenți și cadre didactice, a tuturor universităților, tipurilor de universități (comprehensive, de medicină, de artă etc.) și tuturor domeniilor de studii majore (domeniile sociale, umaniste, vocaționale etc.) în toate structurile consultative și decizionale din domeniile învățământului superior și al cercetării.
Reprezentarea în consiliile și birourile de conducere CNFIS, CCCDI, CEMU, CNSPIS, CNBU, CNECSDTI, CNCS etc. să fie asigurată cu locuri distincte și cu respectarea principiului proporționalității de reprezentare, pe tipuri de universități și pe domenii.
Procesele de selecție a conducerilor instituțiilor menționate anterior trebuie fundamentate pe principiul meritocrației și bazat pe programele lor manageriale, și nu pe apartenența (doar) la anumite domenii de studii, tipuri de universități sau grupuri de interese.
Reprezentarea proporțională a universităților în Consiliul Național al Rectorilor cu 1 reprezentant (1 vot) la 3-5 mii de studenți înmatriculați și stabilirea în consecință și a unei cotizații diferențiate.
3. Îmbunătățirea sistemului de acreditare a universităților și programelor de studii și de evaluare a calității în cercetare și în învățământul superior.
a. Alinierea sistemului educațional românesc la sistemul internațional de clasificare a domeniilor de studii ISCED.
Evaluarea urgentă a studiilor doctorale (domenii, școli, IOSUD).
Analiza și îmbunătățirea reglementărilor privind selecția membrilor și funcționarea ARACIS (ex: OM 5751/2015) pentru a asigura o bună reprezentare a specialiștilor și a membrilor comunităților academice, bazată pe principiul meritocrației și al reprezentării, precum și pentru evitarea disfuncționalităților, a formalismului birocratic și a lipsei
profesionalismului și a echidistanței în procesul de evaluare.
4. „Redesenarea” hărții învățământului superior românesc, printr-o clasificare a universităților în funcție de misiunea asumată și de anvergura lor internațională.
Elaborarea unei metodologii de clasificare a universităților și ierarhizare a programelor de studii în urma unei dezbateri ample cu toți actorii
interesați.
Promovarea internaționalizării, dimensiunii globale a învățământului
superior românesc, prin susținerea financiară distinctă și consistentă a universităților cu relevanță internațională reală (membre în alianțele universitare recunoscute de Comisia Europeană, prezente în topurile internaționale, care au proiecte asumate credibile de a deveni „world-class universities”). Această susținere financiară trebuie însoțită și de o politică fermă de eliminare a reglementărilor care împiedică integrarea universităților din România în programe educaționale de cooperare europeană. Reluarea elaborării metarankingului universitar de către Ministerul Educației și sprijinirea suplimentară, mai ales din punct de vedere financiar, a celor mai performante universități din România pentru a avansa în topurile internaționale.
c. Stimularea (inclusiv financiară) creării de universități metropolitane pentru o utilizare mai eficientă a resurselor și o creștere a performanței. Încurajarea inclusiv a consorțiilor dezvoltate în comun de universități cu parteneri externi (companii private, institute de cercetare).
5. Revizuirea sistemului de finanțare a universităților
Revizuirea sistemului de indicatori și coeficienți de finanțare pe student a programelor de studii pe baza de analiză a costurilor realizată de experți independenți și de benchmarking cu sisteme de finanțare din alte țări europene.
Lansarea unor proiecte punctuale de finanțare pe programe de studii strategice pentru interesele culturale și socio- economice ale României, dar pentru care nu există o cerere și finanțare adecvate (e.g. în domeniul științelor, limbilor clasice etc.) și care nu pot funcționa eficient și sustenabil prin finanțarea de bază. Proiectul recent de finanțare a studiilor universitare de masterat didactic este un bun model ca punct de plecare.
Majorarea coeficienților de cost pentru programe cu dublă specializare, unde standardele ARACIS impun un volum mărit al activităților didactice și trecerea din anul universitar 2021-2022 la programe de studii cu durata 4 ani pentru acestea, în baza unei analize făcute prin raportare la programe similare din țări ale Uniunii Europene.
Scoaterea veniturilor proprii ale universităților din calculul deficitului public național, permițând astfel universităților realizarea de investiții necesare pentru menținerea competitivității.
6. Promovarea meritului și performanței, dar și a incluziunii și echității în rândul studenților, printr-un sistem coerent de suport constând în:
a. burse de performanță, de merit și burse sociale;
b. finanțare publică a studiilor;
c. împrumuturi garantate public acordate tinerilor pentru studii;
d. locuri de cazare de calitate în cămine studențești/sprijin pentru locuire; e. acces la masa pregătită în cantine universitare;
f. consiliere academică și în carieră adecvate.
7. Crearea unui mecanism de monitorizare a parcursului profesional al absolvenților și realizarea interoperabilității tuturor platformelor electronice de gestiune a elevilor, studenților și absolvenților (SIIIR, REI, ANS, RMUR, REVISAL etc.) și includerea ratei reale de angajabilitate între indicatorii de performanță.
8. Întărirea autonomiei universitare, concomitent cu promovarea democrației academice și a culturii participării, printr-un set de principii și reguli ce vor promova, de la nivelul departamentelor și până la vârful universității, libertatea de gândire și de exprimare, votul democratic și evitarea abuzurilor, a nepotismului și a altor practici nedemocratice.
Sursa:https://www.edupedu.ro/propunerile-consortiului-universitaria-pentru-guvern-revizuirea-finantarii-universitatilor-bani-pentru-cercetare-creatie-si-sport-sistem-mai-bun-de-acreditare-clasificarea-universitatilor-dupa-mi/
Ești pregătit să îți dezvolți competentețele pentru joburile viitorului? Obține micro-certificări de tipul “open digital badges” în platforma gratuită de educație digitală pentru tinerii de 14-20 de ani. Profesorii o pot folosi la orele de dirigenție, tehnologie, informatică și TIC
Conform World Economic Forum, pana in anul 2022, 42% dintre locurile de muncă vor necesita noi competențe cum ar fi capacitatea de analiză sau gândire critică, și de rezolvare a problemelor complexe.
Dar deocamdată, în mod paradoxal, 1 din 5 tineri din Uniunea Europeană nu reușește să atingă nivelul de bază în competențe digitale. În același timp, mai puțin de 40% dintre educatori, dintre profesorii care ar trebui să le inspire elevilor și studenților aceste abilități, sunt pregătiți să predea și au la rândul lor astfel de competențe digitale.
IBM a dezvoltat platforma gratuită Open P-TECH, în colaborare cu mari furnizori globali de learning si parteneri din industrie, pentru a-i iniția pe elevi, studenți și profesori în competențele tehnice și profesionale ale viitorului, oferindu-le cursuri si resurse create special pentru ei.
Profesorii au acces la resurse personalizate și pot găsi pe platformă materiale ajutătoare, de exemplu planuri de lecții, dar pot și să creeze și să aloce fiecarui elev, prin câteva click-uri, un plan de învățare și să urmărească parcurgerea acestuia.
Open P-TECH este recomandată pentru orele de dirigenție, consiliere și dezvoltare personală, tehnologie, informatică și TIC.
Open P-TECH vă ajută să vă convingeți elevii sau studenții, dacă nu au deja toate informațiile despre aceste domenii, să fie interesați de noile tehnologii, cum ar fi blockchain, AI, cloud și chiar quantum computing.
Open P-TECH oferă chiar și un tablou de bord al profesorului care vă permite să urmăriți progresul elevilor și să le alocați cursuri selectate de dumneavoastră, pentru a personaliza experiența de învățare a fiecărui elev.
Profesorii își pot înscrie unitatea de învățământ în platforma Open P-TECH. Sunt deja înrolate peste 600 de organizații cu mai mult de 185.000 de utilizatori din 130 de țări
În plus, cu sprijinul Asociației Pro Arta Dezvoltare și Cunoaștere, Open P-TECH conține primul canal de resurse educaționale în limba română, dedicat profesorilor din România: “Pregătiți pentru școala online!”
Elevii și studenții interesați de tehnologie și, nu numai, sunt încurajați să exploreze Open P-TECH pentru a se pregăti pentru joburile secolului 21.
Open P-TECH le oferă cursuri si resurse gratuite care sustin 2 direcții: dezvoltarea competențelor tehnice, prin invatarea practică a tehnologiilor în trend precum cybersecurity, blockchain, data science, inteligență artificială, dar și dezvoltarea competențelor profesionale necesare pentru era digitala, precum design thinking, rezolvarea problemelor complexe, gândirea critică, creativitatea, colaborarea și munca în echipă.
Elevii sau studenții au acces la învățare personalizată, captivantă, în ritm propriu, pe care educatorii o pot extinde prin resurse gratuite ale profesorilor, care lansează proiecte mari, activități practice, discuții și multe altele.
Pe lângă cursurile pe subiectele mai sus menționate, pe platforma există și resurse adiționale valoroase pentru a oferi elevilor claritate și suport cu privire la traseul lor de la liceu, la universitate, la viitorul loc de muncă. De exemplu, pot afla cum arată o zi de lucru a unui Designer Grafic sau a unui Inginer Mecanic, sau pot găsi resurse care îi învață să își realizeze primul lor CV și care le oferă detalii despre cum să se prezinte la interviul de angajare, sau despre ce înseamnă să fii un Cetățean Digital.
Pentru a promova în România resursele și cursurile găzduite în platforma Open P-TECH, IBM colaborează cu Asociația Pro Arta Dezvoltare și Cunoaștere, organizație care administrează de peste zece ani sute de platforme eLearning utilizate de școli din România și Republica Moldova și este furnizor de programe de formare în educația digitală pentru profesori și elevi.
“După succesul inițiativei naționale Clasa mea de acasă, programelor Școala Altfel – Cariere în inovație cu IBM și Vinerea Altfel cu IBM, am dorit să asigurăm conținut specific profesorilor și elevilor, pentru a oferi oportunități egale de învățare și dezvoltare”, spun reprezentanții Asociației Pro Arta Dezvoltare și Cunoaștere.
“Programele derulate de noi sunt unele integrate, astfel încât atât profesorii, cât și elevii să progreseze. Elevii beneficiază la maximum de programele destinate lor, dar și de pregătirea continuă a profesorilor care își dezvoltă diferite competențe. Elevii sunt astfel un grup țintă final”, au mai explicat aceștia.
Intrați pe platformă și creați-vă un cont folosind contul de e-mail Google, contul de Facebook sau LinkedIn, sau utilizând opțiunea IBM ID, caz în care datele vor fi procesate de către IBM.
Canale create special pentru România
Canal destinat profesorilor din România: Pregătiți pentru școala online! cu peste 21 de activități:
Activități, resurse și cursuri axate pe:
Pregătirea pentru primul job
Inteligența artificială și aplicabilitatea ei în lumea în care trăim. Inclusiv în agricultură.
Python
Construirea și utilizarea unui Chatbot
Blockchain
Data science
Toate resursele și cursurile sunt disponibile și prin utilizarea zonei de căutare (search).
“Open digital bagdes” sau insignele digitale sunt de fapt reprezentarea unor “micro-certificări” pentru competențele pe care orice student, elev sau chiar profesor le poate deprinde după experiența din platforma Open P-TECH. Iar insignele digitale trebuie sa fie la fel de portabile precum o fisa medicala, sa apartina cursantilor si nu platformei.
https://www.edupedu.ro/esti-pregatit-sa-iti-dezvolti-competentetele-pentru-joburile-viitorului-obtine-micro-certificari-de-tipul-open-digital-badges-in-platforma-gratuita-de-educatie-digitala-pentru-tinerii-de-14-20-de/
Au început înscrierile la workshopurile de dezvoltare soft-skills organizate în cadrul proiectului ROSE@FAMP.
Verifică adresa de e-mail instituțională și completează formularul online! Grăbește-te, locurile sunt limitate!
ROMÂNIA A AVUT CEL MAI MARE BRAIN-DRAIN. OECD: NUMĂRUL FEMEILOR CU ÎNALTĂ CALIFICARE CARE AU EMIGRAT S-A DUBLATA
Numărul impresionant al românilor care au plecat din țară în ultimii 10 ani plasează Romania pe locul al 10-lea la capitolul intensitatea fluxului migrației către țările G20, potrivit Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD). Dar cea mai mare pierdere este, conform aceleiași surse, faptul ca suntem pe locul al doilea (26,6%), după Kazakhstan (35%) la creșterea numărul de emigranți înalt educați și înalt calificați (high-skilled, high-educated) între țările G20, în prima decadă a acestui secol.
Experții internaționali care au scris acest studiu dedicat fenomenului migrației din România notează că aproximativ 492.000 de persoane cu specializare înaltă au plecat din țară între 2010 și 2011, număr care pune România pe locul I la procentul de creștere a diasporei, între toate statele analizate. În plus, în perioada 2000-2001 si 2010-2011 numărul femeilor care au emigrat și care aveau înaltă calificare s-a dublat, cel al barbaților având creșteri mai lente.
Un exemplu dat de experți este cel al medicilor din România. Numărul medicilor care lucrează în afara țării depășea 14.000 în 2013, reprezentând 26% din numărul total al medicilor de la acea dată, potrivit raportului. Între 1991 și 2013 plecările medicilor au crecut de nouă ori în intensitate, cu cel mai mare val înregistrat după anii 2000. Cifrele arată un deficit de specialiști în sănătate care devine tot mai evident dacă e să luăm în calcul că numărul medicilor care lucrează în România a crescut cu 18%, în timp ce numărul celor care lucrează peste hotare a crescut cu mai mult de 650%.
*Rata migrației persoanelor cu educație/specializare/calificare înaltă este definită ca procentul de migranți înalt-educați din numărul total de persoane înalt educate și înalt calificate care trăiesc în România, inclusiv cei care au emigrat.
Context: Între 2000 și 2017 România a avut cea mai mare creștere a stocului migrației dintre toate țările membre ale Uniunii Europene. Creșterea a fost de 287%, potrivit ONU. În privința numarului de emigranți raportat la populație România este abia pe locul al șaptelea în UE, la 18,2%, pentru că ONU estimează numărul celor plecați peste hotare la 3,58 milioane persoane. Însă există și estimari care urcă numărul emigranților la 5 milioane.
Sursa:https://www.edupedu.ro/romania-a-avut-al-doilea-cel-mai-mare-brain-drain-dintre-tarile-g20-oecd-numarul-femeilor-cu-inalta-calificare-care-au-emigrat-s-a-dublat-intre-2000-si-2011/
Va invitam sa participati la activitatile de consiliere și orientare în carieră, coaching și dezvoltare a competențelor socio-emoționale în cadrul proiectului ROSE@FAMP. Colegii noștri ce la CCOC-ASE au venit în întâmpinarea voastră, creând posibilitatea completării online a acestor chestionare. După acest prim demers veți fi contactați de experții CCOC pentru configurarea unui profil ocupațional personalizat. Succes!
Sursa: https://www.edupedu.ro/angajatorii-critica-dur-sistemul-de-educatie-din-romania-dar-nu-se-implica-in-schimbarea-lui-sau-in-formarea-angajatilor-arata-doua-studii-ale-bancii-mondiale/?fbclid=IwAR3FodA5RIgqwksUs4xCI9j9xpK3vDYU6eWzUMvS7ptSkU8R0Lwn7_3yBhE
TINERII ABSOLVENȚI DIN ROMÂNIA AU O RATĂ DE ANGAJARE APROAPE CÂT A CELOR DIN FINLANDA ȘI MAI MARE DECÂT ÎN FRANȚA ȘI ITALIA
Tinerii absolvenți din România, cu vârste între 20 și 34 de ani, au o rată de angajare de 76%, potrivit celui mai recent raport al Comisiei Europene prelucrat de specialiștii în educație si formare de la theknowledgeacademy.com . Aceștia arată că în clasamentul statelor membre după rata de angajare, România ocupă locul 22 din 28 posibile. Surprinzător, Finlanda este pe locul 21, la distanță de doar un procent de țara noastră.
Clasamentul statelor europene după rata de angajare a tinerilor absolvenți a fost făcut pe baza ediției 2018 a raportului Monitorul Educației și Formării, făcut de Comisia Europeană. Potrivit regulilor comunitare și Strategiei 2020, până anul viitor statele membre ar trebui să atingă o rată de 82% a angajării tinerilor absolvenți.
Bulgaria este înaintea României în acest clasament și la egalitate cu Finlanda, având o rată de angajare a absolvenților de 77%.
Rezultatele sunt următoarele:
Malta 94.5%.
Germania 90.9%
Olanda 90.4%
Cehia 89.9%
Austria 89.4%
Luxembourg 88.5%
Suedia 88.3%
Marea Britanie 86.6%
Letonia 78.0%,
Bulgaria 77.7%
Finlanda 77.0%
Romania 76.0%
Pe ultimele locuri în Europa se află Franța, Spania, Cipru, Croatia, Italia și Grecia.
O explicație posibilă pentru acest fenoment ar fi criza de forță de muncă pe care România o traversează. Potrivit datelor EUROSTAT peste o jumătate de milion de români cu studii superioare trăiau în altă țară din UE în 2017, număr dublu față de 2008.
Datele oficiale arată că avem o rată a șomajului foarte mică (3,8% în februarie), una dintre cele mai scăzute din ultimii 30 de ani, dar în a celași timp o rată mare a locurilor de muncă vacante (60 mii în fiecaare lună).
În repetate rânduri mediul de afaceri a sesizat faptul că școala nu produce suficienți absolvenți pentru nevoile sale, iar cei care ajung totuși la vârsta angajării nu au pregătirea și aptitudinile necesare.
Sursa: https://www.edupedu.ro/tinerii-absolventi-din-romania-au-o-rata-de-angajare-aproape-cat-a-celor-din-finlanda-si-mai-mare-decat-in-franta-si-italia/
Sursa: https://www.edupedu.ro/studiu-58-dintre-tinerii-romani-spun-ca-le-e-teama-de-coruptie-si-25-sustin-ca-sistemul-de-evaluare-din-scoli-este-in-unele-cazuri-viciat-de-coruptie/?fbclid=IwAR1ATbczj0BX6BBs57of0shISLzuO4wR_ktdgaj6AnjKrVdhEgTsuGGn5oY
NUMĂRUL ABSOLVENȚILOR DE DOCTORAT A SCĂZUT LA JUMĂTATE ÎN 3 ANI. EDUCAȚIA, SĂNĂTATEA, ȘTIINȚELE SOCIALE, DOMENII CU MAI PUȚINI ABSOLVENȚI FAȚĂ DE UE
Numărul absolvenților de studii superioare a scăzut în perioada 2014-2016 cu circa 12 mii de persoane. În 2016, cele mai recente date detaliate oferite de Institutul Național de Statistică arătau faptul că cel mai amplu declin a avut loc în privința absolvenților de doctorate, al căror număr a scăzut cu 47,3% față de 2014. Pe domenii, cifrele EUROSTAT arată că procentul absolvenților de învățământ superior din România, în 2016, este mai mare decât media Uniunii Europene mai ales la drept și administrație, științe naturale și matematică, inginerie și construcții.
În 2014 au absolvit învățământul superior 133.478 de persoane, iar trei ani mai târziu doar 121.250 de persoane. Asta înseamnă o scădere de 10% în doar 3 ani. Pe domenii, cei mai mulți absolvenți de studii superioare s-au redus din grupa ”drept, administrație și afaceri” între 2014 și 2016, potrivit datelor INS, consultate de Edupedu.ro. Scăderi importante s-au produs și în Medicină, Servicii, Arte, Științe sociale sau Științe naturale și Matematică. Creșteri usoare sunt remarcate doar în științele educației și agricultură.
Taxa pentru facultate a crescut cu 50% în domeniile tehnice și cu 43% în științele sociale, în ultimii 7 ani. Taxa de master s-a triplat în inginerie. Cea mai mare scădere, pe nivelurile de pregătire, în rândul absolvenților, a fost pentru categoria doctorat. Este vorba despre o reducere cu aproape 48% a numărului absolvenților de doctorat, de la 3.900, la 1.880. Numeric, categoriile licență și marsterat au pierdut și ele câte aproximativ 5.000 de persoane.
Comparația pe domenii, între absolvenții de învățământ superior de la noi și cei din Uniunea Europeană, arată că avem un număr dublu de absolvenți de la facultățile cu profil agricol și științe naturale (fizică, chimie, biologie) și matematică. La noi au fost în 2016, procentual, mai mulți absolvenți de inginerie și construcții față de media UE, mai multi absolvenți de drept, administrație și afaceri (aici intră și managementul) sau chiar IT-ști. Domeniile care au mai puțini absolvenți comparativ cu media UE sunt: Sănătatea (medicina), științe sociale, arte și educație.
Sursa: https://www.edupedu.ro/grafic-numarul-absolventilor-de-doctorat-a-scazut-la-jumatate-in-3-ani-educatia-sanatatea-stiintele-sociale-domenii-cu-mai-putini-absolventi-fata-de-ue/?fbclid=IwAR0eIQO_d6Zw7W2HN1hK2mX8cMAbc2nTBzK5c7HGGTi7659Zcd1UNdJ8YXQ
Educaţia este percepută ca o funcţie vitală a societăţii, iar şcoala drept principala instituţie prin care societatea îşi perpetuează existenţa.
Astfel, şcoala este un factor cheie al dezvoltării. De la şcoală se aşteaptă astăzi totul: să îi ajute pe tineri să cunoască trecutul şi să înţeleagă prezentul, să îi ajute să conştientizeze şi să îşi asume responsabilitatea pentru a se implica în orientarea destinului colectivităţilor către un viitor dorit.
Începutul anului şcolar este precedat, în ultimii ani, de probleme care au devenit atât de obişnuite în peisaj, încât doar lipsa lor ar mai mira pe cineva; vorbim desigur, despre numărul mare de şcoli a căror renovare a încremenit în proiect din lipsa fondurilor, nemulţumirile cadrelor didactice, dar şi statisticile care se întocmesc pe marginea anului şcolar precedent, majoritatea cu grad ridicat de îngrijorare.
Pe această linie se înscriu şi problemele de abandon şcolar şi problemele comportamentale.
Abandonul şcolar nu este o problemă nouă, de-a lungul timpului au fost realizate multiple cercetări pentru identificarea şi prevenirea eşecului şcolar. Odată cu trecerea timpului şi apariţia unor noi factori ce contribuie la acest fenomen negativ în rândul elevilor, schimbarea viziunii educativ– informative şi formative, egalitatea de şanse privind educaţia, suportul psihopedagogic oferit în şcoli, este necesară o implicare a tuturor factorilor ce contribuie la educaţia şcolară pentru stoparea şi eventual eradicarea acestui fenomen.
Abandonul şcolar este un fenomen periculos, deoarece el determină efecte negative atât în plan psihologic individual, respectiv o alterare a imaginii de sine a elevului în cauză, care-şi va pierde tot mai mult încrederea în propriile posibilităţi şi capacităţi ajungând să dezvolte o teamă de eşec, cât şi pe plan social, pentru că eşecul şcolar permanentizat „stigmatizează‖, „etichetează‖ şi conduce la o marginalizare socială cu un nivel crescut de comportamente deviante şi infracţionale.
Prin abandon şcolar se desemnează, în general, ansamblul comportamentelor care încalcă sau transgresează normele sau valorile şcolare.
Aşadar, devianţa şcolară va include totalitatea conduitelor care se abat de la normele şi valorile care reglementează mediul şcolar. Ele sunt precizate în regulamentele şcolare şi în cele de ordine interioară.
Deoarece există diverse perspective de abordare a domeniului, în literatura de specialitate apar o varietate de termeni cu semnificaţii apropiate de cea a conceptului de „abandon‖ precum: indisciplină şcolară, delincvenţă juvenilă, inadaptare şcolară, tulburare de comportament, deviere de conduită.
Abandonul constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studii inceput. [2, p.28] Pentru a putea analiza corect fenomenul abandonului șolar ar trebui, întâi de toate, să analizăm factorii cauzali care duc la declanșarea acestuia.
Printre aceștia sunt :
Factorii individuali - aceştia se referă la capacitatea personală a elevului de a reacţiona, adică de resursele personale, de bogăţia şi calitatea ―schemelor de adaptare― ce se referă la faptul că unii elevi au un potenţial mai mare de adaptare, iar alţii unul mai redus (sunt mai rigizi, mai puţin permisivi în relaţiile cu ceilalţi).
Un rol important este reprezentat şi de prezenţa mamei în viaţa copilului. Dacă un copil a trăit într-un mediu familial în care prezenţa mamei era cotidiană, atunci se consideră că dezvoltarea copilului a decurs normal. În caz contrar, acesta poate prezenta anumite tulburări psihice, cum ar fi hiperemotivitate, fobii, anxietate etc.
Mai pot apărea nervozitatea excesivă sau apatia, indiferenţa etc.; se poate ajunge chiar și la retardare mintală, mai ales dacă elevul trăieşte în stare de izolare prelungită. Particularităţile psihice ale copilului pot influenţa şi negativ randamentul său şcolar. Etichetările ca „elev slab”, „elev rău” duc la scăderea stimei de sine, la scăderea încrederii în propriile forţe cât şi în persoanele ce îl înconjoară.
În aceste condiţii, datorită lipsei resurselor necesare pentru a depăşi această dificultate, copiii cu risc de abandon școlar caută să iasă în evidenţă, adeseori, prin adoptarea unor comportamente deviante.
Lipsa voinţei, nivelul scăzut al aspiraţiilor, intereselor, motivaţiei, insuficienta dezvoltare a capacităţii de operare a gândirii etc., pot avea efect negativ asupra activităţii şcolare a elevului, asupra rezultatelor muncii sale.
De asemenea, starea de sănătate a elevului poate influenţa succesul sau eşecul şcolar al acestuia.
Mediul familial - familia reprezintă cel dintâi şi cel mai important context de viaţă, cu un rol deosebit în socializarea copilului.
Familia este un factor important şi de răspundere al educaţiei. Părinţii o conduc şi răspund de ea în faţa societăţii, a fericirii lor şi a vieţii copiilor.[ A.S. Makarenko].
Familia oferă copilului un sentiment de siguranţă, singurul care-i permite acestuia să se emancipeze şi să-şi dobândească personalitatea.
Însă, acest sentiment depinde de anumiţi factori: protecţia împotriva agresiunilor venite din afară, satisfacerea trebuinţelor elementare, coerenţa şi stabilitatea mediului de dezvoltare, sentimentul de a fi acceptat ca membru al familiei, de a fi iubit, de a i se accepta caracteristicile individuale, de a dobândi o experienţă personală și de a se afirma la maturitate.
Familia reprezintă cel mai important context de viaţă, cu un rol deosebit în socializarea copilului. Sentimentul de siguranţă, singurul care îi permite copilului să se emancipeze şi să-şi dobândească personalitatea, depinde de următoarele condiţii: protecţia împotriva agresiunilor venite din afară, satisfacerea trebuinţelor elementare, coerenţa şi stabilitatea cadrului de rezolvare, sentimentul de a fi acceptat dea ai săi ca membru al familiei, de a fi iubit, de ai se accepta caracteristicile individuale, de a avea posibilitatea de acţiune şi de a dobândi o experienţă personal [Paul Osterrieth „Copilul şi familia, editura Didactica şi Pedagogica, Bucureşti, 1973]
Lipsa interesului pentru activităţile şcolare ale copilului sau, din contră, preocuparea exagerată pot duce la nereuşita şcolară a copilului.
Un rol foarte important în dezvoltarea copilului îl reprezintă tipul de familie din care acesta provine:
- familiile cu mulţi copii nu-şi pot permite să-i trimită la şcoală datorită lipsei resurselor materiale:copiii sunt puşi să muncească, reprezentând o sursă de venit, mai ales în mediul rural unde copii sunt puşi la muncile agricole;
- familii monoparentale care nu pot acorda atenţia cuvenită creşterii copilului, mai ales că numărul femeilor care muncesc este în creştere;
- familii ai căror părinţi au emigrat. Statisticile arată că din ce în ce mai multe persoane optează pentru a pleca în străinătate, mai ales din mediul rural, datorită nivelului de trai foarte scăzut;
- familii dezorganizate a căror părinţi sunt alcoolici, victime ale violenţei domestice, dependenţi de substanţe stupefiante etc.
De asemenea, dezinteresul manifestat de părinţi în ceea ce priveşte educaţia, dar şi nivelul scăzut de instruire al acestora sau concepţiile despre aceasta, au un impact negativ asupra şcolarizării elevului. Acest fenomen este întâlnit cu precădere în mediul rural.
Mediul şcolar - mediul şcolar are un important impact educaţional. Acesta îndeplineşte o serie de roluri de socializare, integrare, control social, profesionalizare etc. şi totodată este puternic influenţat de ansamblul vieţii sociale, începând cu valorizarea şi prestigiul social al şcolii, şi terminând, poate, cu resursele disponibile.
Analiza complexă a acestui fenomen a demonstrat că există mai multe motive prin care mediul şcolar contribuie la abandonul şcolar:
- cunoaşterea insuficientă elevilor, datorită numărului mare dintr-o clasă sau datorită dezinteresului manifestat de către profesori;
- nerespectarea particularităţilor de vârstă şi individuale ale elevilor; profesorii prin pregătirea lor la nivel psiho-pedagogic trebuie să cunoască personalitatea elevului pentru a adapta metodele de predare-învăţare la fiecare elev în parte;
- lipsa de preocupare a unor cadre didactice pentru stimularea interesului faţă de învăţătură; în special în mediul rural, profesorii nu îşi manifestă interesul pentru procesul învăţării datorită faptului că salariile nu sunt pe măsura aşteptărilor; majoritatea cadrelor didactice din mediul rural sunt suplinitori;
- insuficienta pregătire profesională şi psiho-pedagogică a unor cadre didactice;
- lipsa de profesionalism, manifestată fie prin severitatea profesorului (poate induce starea de teamă, anxietate a elevului), fie prin permisivitate reprezintă un factor ce poate influenţa abandonul şcolar;
- lipsa dotărilor materiale în instituţiile de învăţământ, lipsa şcolilor la sate determină mulţi elevi să parcurgă zilnic un drum lung până la o şcoală apropiată sau mai bine dotată;
- lipsa profesorilor calificaţi, în special în mediul rural.
Contextul social – în acest context putem vorbi de lipsa investiţiilor statului în domeniul· educaţiei.
O importantă influenţă negativă asupra percepţiei educaţiei o reprezintă massmedia, prin promovarea din ce în ce mai largă a celor neşcolarizaţi care au reuşit în viaţă prin noroc şi înzestrările de la natură. Pentru copii, aceştia reprezintă modele drept de urmat deoarece şcoala nu oferă aceleaşi perspective.
Adeseori, cei care provin din mediul rural sunt stigmatizaţi în legătură cu mediul lor de provenienţă. La nivel naţional sunt elaborate programe care să susţină educaţia în mediul rural, însă puţine sunt puse în aplicare.
Factori de ordin socio-cultural sau religios - în această categorie se includ indicatorii care se referă la putere şi status social, cum ar fi de exemplu:apartenenţa etnică, apartenenţa la clasa socială, apartenenţa rasială, sexul (încă mai există concepţia conform căreia fetele nu au nevoie de o educaţie aprofundată, ele trebuind să se limiteze la rolul de casnică), apartenenţa la comunităţi de tip rural/urban etc.
Toate aceste variabile au fost tratate ca variabile demografice, dar o dată cu preocupările de democratizare a educaţiei şcolare, s-a demonstrat că diferite grupuri dezavantajate social sunt discriminate atât în cadrul sistemului școlar cât şi pe piaţa muncii sau pe piaţa căsătoriilor.
Referitor la variabila sex, unele studii arată faptul că rata de abandon şcolar este semnificativ mai mare în rândul fetelor, indiferent de starea materială a părinţilor.
În mediul mai sărac, abandonul mai frecvent al fetelor se explică prin participarea acestora la realizarea activităţilor casnice, la îngrijirea fraţilor, la efectuarea unor activităţi aducătoare de venit.
În mediul dezvoltat, abandonul şcolar al fetelor se caracterizează prin crizele specifice pubertăţii. Toate acestea pot genera mariaje precoce sau graviditate; atrăgând după sine abandonul şcolar.
Există şi studii care consideră că riscul cel mai mare de abandon școlar îl au băieţii şi nu fetele şi explică acest lucru prin trăsăturile de personalitate specifice rezultatelor în urma socializării în funcţie de stereotipul de sex-rol; copii proveniți din familii minoritare etnic, indiferent de variabila sex, abandonează şcoala într-un procent mai ridicat decât cei ce aparţin culturii/etnicii majoritare.
De asemenea, copii care provin din familii asistate din punct de vedere social sau dependente de servicii sociale sau instituţii caritabile abandonează şcoala într-o proporţie semnificativ mai mare. [prof. Camelia Bîrsan, prof. Lungu Adriana, studiu de cercetare Abandonul școlar – efect al insuccesului școlar‖, jud. Sălaj 2007 ]
În ceea ce priveşte tipul de relaţie între abandonul şcolar şi mediul de provenienţă, rural/urban, se consemnează o rată mai mare a abandonului şcolar în mediul rural, ceea ce se explică prin: distanţa mare domiciliu-şcoală, dublată de condiţii inadecvate de transport (navetă), lipsa de flexibilitate a orarelor şi structurii anului şcolar, care nu ţin cont de calendarul lucrărilor agricole, precum şi lipsa de opţiuni educative în cadrul şcolii.
Factori de ordin economic - studiile demonstrează că copii care trăiesc în familii sărace au şanse mai mici de a-şi însuși o educaţie şcolară completă.
Statutul economic corelat cu abandonul şcolar este evaluat prin variabilele precum:
-gradul de instruire şi educaţia părinţilor
-profesia tatălui;
-venitul familiei şi nivelul de viaţa al acestuia; anumite familii nu au resursele financiare necesare pentru a plăti rechizitele şcolare, taxele, transportul la scoală, uniforma etc., alte familii îşi pot permite să plătească şcolarizarea copilului, dar aceasta presupune o reducere drastică a resurselor familiale, mai ales în situaţia în care elevul avea înainte responsabilităţi productive alături de părinţii săi.
Există elevi care trăiesc sentimente de frustrare legate de sărăcia lor, care se reflectă la şcoala în ţinuta vestimentară sau în lipsa pachetului cu mâncare pentru prânz.
Unii dintre aceşti elevi îşi vor defini priorităţile în viaţă în funcţie de această stare de frustrare şi vor abandona şcoala.
Factori de ordin psihologic - aceștia se referă la reacţia fiecărui elev la apariţia insuccesului şcolar şi a conflictelor cu autorităţile şcolare.
Etichetarea ca “elev slab” şi deprivarea de status reduc stima de sine a elevilor şi subminează încercarea lor de a-şi construi o identitate socială pozitivă. În aceste condiţii elevii care nu au resursele necesare pentru a se mobiliza în vederea depăşirii dificultăţilor, vor căuta să-şi satisfacă nevoia valorizare personală în afara şcolii, eventual prin abandon.
Factori de ordin pedagogic- vizează calitatea vieţii şcolare, pertinenţa conţinuturilor în raport cu trebuinţele de învăţare ale elevilor, caracteristicile procedurilor de evaluare şi ale orientării şcolare şi profesionale, deschiderea şcolii faţă de problemele comunităţii, stilul disciplinei şcolare,etc.
Calitatea vieţii şcolare şi a educaţiei şcolare influenţează rata abandonului; evidenţele existente indică faptul că cele mai înalte rate de abandon şcolar le influenţează şcolile segregate, şcolile în care se pune un mare accent pe supraveghere şi testare.
În urma analizei factorilor cauzali ai abandonului școlar s-a lansat ideea realizării unui experiment de constatare în care au fost implicați 20 respondenți, specialiști din diverse domenii (cadre didactice/diriginți, psihologi şcolari, asistenţi sociali comunitari și colaboratori ai poliţiei), implicați nemijlocit în activități psiho-socio-educative cu copiii în situații de risc și abandon școlar. Pentru a atinge obiectivele și scopul propus am analizat răspunsurile la următoarea întrebare:”Care sunt modalitățile de diminuare a abandonului școlar?”
Subiecţii cercetaţi au propus următoarele soluții:
Revizuirea programelor şcolare în scopul menţinerii interesului elevilor faţă de lecţii; Dotarea tuturor claselor cu echipament modern în scopul eficientizării procesului educative;
Promovarea angajării în câmpul muncii cadre didactice cu o pregătire profesională înaltă
Monitorizarea elevilor care absentează frecvent de la ore
Motivarea elevilor de a nu absenta de la ore, prin implicarea lor în diverse acţiuni socioeducative
Luarea legăturii cu familia/tutorele copilului care absentează frecvent de la ore, în scopul elucidării situaţiei
Parteneriat diriginte-psiholog şcolar în scopul alegerii programului sau activităţilor de· intervenţie/ prevenţie şi aplicarea acestora în clasele de elevi cu nivel înalt al absenteismului(copii cu risc social sporit)
Implicarea părinţilor în viaţa social-morală şi educaţională a copiilor:
· asistare la ore;
· participare activă la şedinţele organizate în şcoli;
· participarea, alături de copii, la activităţi extra-curriculare;
· sprijinirea copilului în pregătirea temele pe acasă;
· comunicare eficientă cu copiii proprii
Desfăşurarea orelor informative pentru părinţi, pe diverse tematici, cum ar fi: „Consecinţele absenteismului şcolar”,
Suport psiho-emoţional familiilor social-vulnerabile, în scopul depăşirii situaţiilor psihotraumatizante şi dificile legate de creşterea şi educaţia copiilor
Colaborare cu mass-media în scopul realizării emisiunilor educative pe tematici diverse Monitorizarea familiilor cu risc social sporit şi includerea acestora în diverse programe de sprijin social
Parteneriat polițist – părinte - cadru didactic, în vederea prevenirii şi diminuării problematicii abandonului şcolar în comunitate
Parteneriat asistent social-polițist în vederea intervenției timpurii în familiile cu risc sporit de vulnerabilitate
Sesizarea din partea comunității în situații de vulnerabilitate socială a minorilor Parteneriat cu diverși actori sociali: medicul de familie, polițistul, preotul,pedagogii, reprezentanți ai societății civile, în scopul desfășurării diverselor măsuri socio-educative, cu impact pozitiv asupra creșterii și dezvoltării armonioase a copiilor din comunitate În continuare, respondenții au fost rugați să propună unle recomandări în vederea eficientizării activităților desfășurate în instituțiile publice, care să aibă ca scop primordial prevenirea și combaterea comportamentului deviant și în special a abandonului școlar.
La întrebarea “Ce recomandări propuneţi pentru a îmbunătăţi activitatea instituţiilor publice la componenta prevenire a delincvenţei juvenile și a abandonului școlar?”, respondenţii au oferit următoarele recomandări:
elaborarea şi distribuirea instrucţiunilor metodice cu referire la prevenirea delincvenţei juvenile și a abandonului școlar şi a materialelor de suport către diriginţi;
revizuirea fişelor de post a asistenţilor sociali prin descrierea clară a atribuţiilor în domeniul prevenirii comportamentuuli deviant în rândul minorilor;
motivarea specialiştilor din domeniul educaţiei, asistenţei sociale prin revizuirea politicii de salarizare şi motivare a personalului;
planificarea în bugetele locale a surselor financiare destinate pentru activităţile cu copii, inclusiv activităţi de prevenire a abandonului școlar;
completarea cadrului normativ cu identificarea unui mecanism de responsabilizare aØ primarilor dar și altor reprezentanți ai autorității tutelare, care nu îşi îndeplinesc obligaţiile cu referire la protecţia copiilor;
dotarea instituţiilor publice cu materiale necesare pentru a putea desfășura o serie de măsuri de prevenire a delincvenţei juvenile și a abandonului școlar.
Crearea a mai multor Centre de zi care să fie frecventate de copiii din comunitate, pentru a-și diversifica activitățile socio-educative și extra-curriculare .
Concluzii la experimentul de constatare: Factorii cauzali ai abandonului școlar sunt multipli, dar cu precădere sunt cei de ordin social (vulnerabilitate socială, sărăcie, vicii sociale din familie, nivel educaţional scăzut) și cei ce ţin de particularităţile individuale (dificultăţi de însuşire a materiei, incapacitatea copiilor de a gestiona situaţiile şi evenimentele noi, stimă de sine şi motivaţie scăzută, frustrări, lipsă de interes pentru dezvoltare personală, etc).
Cauzele ce ţin de particularitățile individuale ale elevilor cu risc de abandon școlar: stare de sănătate precară, motivaţia redusă pentru activităţile şcolare, absenteismul ridicat şi dificultăţile de învăţare.
În ultima perioadă colaborarea eficientă între şcoală, asistenţa socială şi alte servicii publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului a devenit mai solidă, inclusiv datorită implicării în diferite proiecte şi comisii de specialitate, cum ar fi Consiliul pentru protecţia copilului, Comisia copilului aflat în dificultate. Totuşi, nu sunt planificate resurse suficiente pentru desfăşurarea a mai multor activităţi psiho-socio-educative cu copiii (suport logistic, surse financiare), inclusiv activităţi de prevenire a abandonului școlar. Pentru a spori nivelul încrederii în instituţiile din comunitate, dar şi pentru o mai bună implicare a diverşilor actori comunitari, inclusiv a părinţilor în activităţi de prevenire și diminuare a abandonului școlar, este necesar ca instituţiile ce desfăşoară activităţi de prevenire a delincvenţei juvenile să informeze publicul larg şi potenţialii parteneri despre activităţile desfăşurate.
În cadrul cercetării de faţă a fost realizat și un experiment formativ. Acesta a avut drept scop: Elaborarea unui program de intervenție psiho – socio – educativă de diminuare a abandonului școlar și evaluarea eficienței acestuia.
Obiectivele experimentului formativ:
1. Selectarea setului de exerciții pentru elaborarea Programului.
2. Distribuirea exercițiilor pe activități din program.
3. Elaborarea în întregime a unui program de intervenție psiho – socio – educativ de diminuare a abandonului școlar
4. Evaluarea eficienței acestui program prin chestionarea cadrelor didactice referitoare la utilitatea Programului elaborat.
Ipoteza pentru experimentul formativ: Participarea elevilor la un program de intervenție psiho – socio – educativ bazat pe consiliere psihologică şi implicarea activă a părinţilor în programe de intervenţie va duce la diminuarea problematicii abandonului şcolar. Rezultatele experimentului de constatare ne-au permis să elaborăm un program de acțiuni psiho– socio – educative de diminuare a abandonului școlar .
Acest program de intervenţie s-a axat pe 2 segmente:
I. Activităţi complexe de instruire şi consiliere psihologică.
II. Implicarea părinţilor în programele de intervenție și diminuare a abandonului școlar.
I. Activităţi complexe de instruire şi consiliere psihologică Acestea constau in:
1. Consilierea individuală a elevilor privind prevenirea/ reducerea absenteismului, abandonului școlar la solicitarea cadrelor didactice, care să răspundă nevoilor:
· de optimizare permanentă a motivaţiei pentru învăţare a elevilor, a stimei de sine, de găsire a celui mai adecvat mod de raportare a elevului la activitatea instructiv-educativă, de depăşire constructivă a anumitor dificultăţi/ blocaje în activitatea de învăţare ;
· de conştientizare de către elevi a importanţei rezolvării nonviolente a conflictelor inerente ce apar în viața cotidiană/ școlară, de eficientizare a comunicării în cadrul grupului, dezvoltarea coeziunii clasei de elevi;
· de dezvoltare a unei atitudini pozitive faţă de respectarea intereselor celuilalt, de căutare a unor interese comune, prin renunţarea la percepţiile și judecățile greşite despre celălalt;
· desfășurarea în colaborare cu dirigintele a activităților de consiliere psihopedagogică individuală a elevilor.
2. Consilierea de grup a elevilor privind prevenirea/ reducerea absenteismului, abandonului școlar la solicitarea cadrelor didactice/ adminstraţiei școlare, prin:
Programe/activităţi de grup pentru prevenirea şi combaterea absenteismului şcolar, de dezvoltare a abilităţilor sociale şi de comunicare:
Tematicile activităţilor de grup pot fi:
· Vreau să fim prieteni;
· Violenţa în şcoală ;
· Alfabetul comunicării nonviolente;
· Călătorind prin univers;
· Comunicare eficientă şi dezvoltare personal;
· Comportamentul meu – sursa succesului sau insuccesului social şi şcolar;
· Cine sunt eu?;
· Cine vreau să devin? etc.)
Programe de prevenire şi diminuare a absenteismului/ abandonului şcolar, de dezvoltare a motivaţiei și abilităţilor de învăţare și optimizării învățării
Tematicile acestor activităţi pot fi:
· Învaţă să înveţi, Câștig după câștig,
· Învăţ zi de zi – hrănesc mintea;
· Managementul prezenţei elevilor la şcoală;
· Învaţă, dezvaţă, reînvaţă;
· Absenţa... din educaţia mea;
· Învaţă să înveţi .
3. Colaborarea permanentă cadru didactic din școală/ diriginte/director de şcoală prin:
· oferirea de asistență psihopedagogică individuală cadrelor didactice care solicită acest lucru, axată pe informarea și documentarea pe teme ca: cunoaşterea preşcolarilor/elevilor;
· adaptarea preşcolarilor/elevilor la mediul şcolar;
· adaptarea şcolii la necesităţile elevilor;
· optimizarea relaţiei şcoală – preşcolari/elevi - părinţi
· oferirea de asistență psihopedagogică de grup cadrelor didactice, prin participarea psihologului la comisiile metodice ale diriginţilor, la cercurile pedagogice ale coordonatorilor de proiecte şi programe, etc., la solicitarea administraţiei şcolii;
· colaborarea cu administraţia şcolară în desfășurarea de activități specifice problematicii abandonului şcolar;
· desfășurarea cursurilor de formare adresate tuturor cadrelor didactice pe problematica abandonului şcolar (aceste cursuri pot avea urmăzoarele tematici:
-Educaţie pentru valori comportamentale şi atitudini,
-Strategii de prevenire a problemelor de comportament,
-Managementul clasei de elevi,
-Consiliere şi orientare şcolară,
- Sistemul de valori într-o şcoala prietenoasă,
-Comportamentul violent și absenteismul – prevenire și intervenție)
Sursa: https://proform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-dezvoltarea-capacitatii-institutionale-a-scolilor-defavorizate/program-de-diminuare-a-abandonului-scolar?fbclid=IwAR0sJC49pSKSZpbHTUNw5EbkUCLPBF53N-ssKOeWw7gUGAwBpMmhAM0oJF0
UN SISTEM DE INTELIGENȚĂ ARTIFICIALĂ EDUCAȚIONAL TREBUIE SĂ AIBĂ ATÂT NOTELE ELEVILOR, DAR SĂ VADĂ ȘI REZOLVĂRILE LA FIECARE EXAMEN
România are mulți oameni de știință “care sunt în top 50 sau 100 cercetători în Inteligență Artificială la nivel mondial”. Toți lucrează, însă, în laboratoare din străinătate, pentru că “talentul din România care ar putea să facă cercetare și performanță academică inclusiv în Inteligență Artificială se disipă atât prin brain drain către străinătate, cât și către firme”, a declarat Răzvan Florian, cercetător în inteligență artificială cu studii și stagii de cercetare în Franța, SUA și Japonia. Într-un interviu pentru Edupedu.ro, acesta a explicat ce ar putea face domeniul pentru educația din România.
“În China unde, de exemplu, există un sistem foarte extins de tutorare pentru ca studenții să aibă succes la examenele lor de intrare la universități sau la școli unde examenele sunt foarte competitive, există implementări destul de masive de e-learning și făcând de la început informatizarea acestor procese, atunci pe baza datelor obținute care urmăresc evoluția multor studenți se pot detecta pattern-uri, astfel încât să observi care sunt carențele cunoștințelor unui elev și sistemul de AI să poată să îi propună probleme adaptate specific acelor zone pe care elevul nu le stăpânește. În principiu, AI poate să fie foarte utilă în procesul de învățare, dar asta necesită o infrastructură destul de elaborată pe care nu știu dacă o avem în România. Evident, se poate construi”, a declarat Răzvan Florian.
În 2002, Răzvan Florian a fondat Institutul Român de Știință și Tehnologie din Cluj-Napoca – institut privat de cercetare ce reunește “cea mai mare masă critică de cercetători în domeniu, din țară”.
A absolvit Facultatea de Fizică a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca în 1998, a urmat École Normale Supérieure Paris-Saclay – tot studii de fizică, iar în 2009 a obținut doctoratul, cu distincția summa cum laude, la Babeș-Bolyai, cu teza: “Learning in spiking neural networks; research performed at the Center for Cognitive and Neural Studies (Coneural)”.
În 2000 a urmat un stagiu de cercetare în cadrul Xerox Palo Alto Research Center, Internet Ecologies Group, California, în 2002 a fost la RIKEN Brain Science Institute, Laboratory for Behavior and Dynamic Cognition, în Tokyo – Japonia, iar în 2004-2005 a lucrat în cadrul Laboratory for Integrated Advanced Robotics (LIRA-Lab) din University of Genova, Italia (Project RobotCub).
Sursa:https://www.edupedu.ro/un-sistem-educational-de-inteligenta-artificiala-trebuie-sa-aiba-nu-doar-notele-elevilor-dar-sa-vada-efectiv-rezolvarile-la-fiecare-examen-razvan-florian-presedintele-institutului-privat-de-cercet/
Cel puțin 28.000 de elevi de liceu provin din familii cu maximum 500 de lei/lună venit pe membru
Peste 28.000 de elevi de liceu provin din familii cu maximum 500 de lei pe lună venit pe membru, potrivit listei beneficiarilor programului de protecție socială “Bani de liceu”, publicată pe 9 decembrie de Ministerul Educației.
Sunt înscriși la liceu 629.755 de elevi, conform INS, iar dintre aceștia 28.587 au aplicat pentru programul “bani de liceu”, program prin care statul acordă pe toată durata studiilor 250 de lei pe lună. Condiția pentru primirea banilor este ca plafonul maxim de venit pe membru de familie al aplicantului să fie de 500 de lei în ultimele 3 luni înaintea depunerii cererii.
Din totalul liceenilor acest număr reprezintă 4,54%.
Cei mai mulți elevi din acest program sunt în județul Suceava, iar cei mai puțini în București. De exemplu, în orașul Cajvana, din județul Suceava, sunt 116 elevi de liceu în ale căror familii veniturile nu trec de 500 de lei pe membru și care vor primi bani prin acest program.
În alt oraș, tot în Suceava, la Vicovu de Sus, sunt 162 de elevi înscriși pentru acest program, notează Edupedu.ro.
Notă: Elevii apar înscriși la liceele din aceste orașe, însă localitățile lor de proveniență sunt comunele din județ.
Lista beneficiarilor, pe județe, poate fi consultată mai jos:
Nr. |
Numele județului |
Nr. beneficiari |
1 |
ALBA |
393 |
2 |
ARGEȘ |
559 |
3 |
ARAD |
324 |
4 |
MUNICIPIUL BUCUREȘTI |
50 |
5 |
BACĂU |
1027 |
6 |
BIHOR |
454 |
7 |
BISTRIȚA-NĂSĂUD |
705 |
8 |
BRĂILA |
297 |
9 |
BOTOȘANI |
1713 |
10 |
BRAȘOV |
158 |
11 |
BUZĂU |
828 |
12 |
CLUJ |
189 |
13 |
CĂLĂRAȘI |
331 |
14 |
CARAȘ-SEVERIN |
312 |
15 |
CONSTANȚA |
356 |
16 |
COVASNA |
94 |
17 |
DÂMBOVIȚA |
597 |
18 |
DOLJ |
1367 |
19 |
GORJ |
510 |
20 |
GALAȚI |
738 |
21 |
GIURGIU |
332 |
22 |
HUNEDOARA |
345 |
23 |
HARGHITA |
409 |
24 |
ILFOV |
138 |
25 |
IALOMIȚA |
338 |
26 |
IAȘI |
2511 |
27 |
MEHEDINȚI |
714 |
28 |
MARAMUREȘ |
994 |
29 |
MUREȘ |
368 |
30 |
NEAMȚ |
1235 |
31 |
OLT |
1113 |
32 |
PRAHOVA |
452 |
33 |
SIBIU |
172 |
34 |
SĂLAJ |
214 |
35 |
SATU MARE |
299 |
36 |
SUCEAVA |
3395 |
37 |
TULCEA |
253 |
38 |
TIMIȘ |
198 |
39 |
TELEORMAN |
617 |
40 |
VÂLCEA |
420 |
41 |
VRANCEA |
1265 |
42 |
VASLUI |
1803 |
43 |
TOTAL: |
28587 |
Sursa:https://www.promptmedia.ro/2020/12/cel-putin-28-000-de-elevi-de-liceu-provin-din-familii-cu-maximum-500-de-lei-luna-venit-pe-membru/
Patru scenarii pentru viitorul școlilor: cât de pregătiți sunt profesorii și decidenții pentru schimbările iminente din educație? Prognoză OECD
Actualul sistem educațional, ridicat în jurul școlilor, se va putea întări pe viitor, folosind avantajele tehnologice? Sau oare tehnologia va forța o externalizare a școlarizării către alte structuri ale societății? Vor fi școlile perturbate așa cum Uber, Airbnb și alte instrumente tehnologice au perturbat sectoare întregi de activitate? Vor mai exista, măcar, structuri de școlarizare, sau toată învățarea se va face “din mers”, pentru că tehnologia va face să dispară frontierele între educație formală și informală? Asemenea întrebări pune Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare în Europa (OECD) într-o prognoză publicată săptămâna aceasta. Documentul “Înapoi în viitorul educației” prezintă patru scenarii posibile privind evoluția învățământului, cu un orizont de 20 de ani.
Analiza OECD se bazează pe tendințele actuale și pe situația reală din școlile lumii, dar care ia în considerare și posibile evenimente neprevăzute majore care produc schimbări bruște în sistem – cum este, cel mai recent, cazul pandemiei Covid-19. OECD propune aceste scenarii ca instrument de lucru pentru cei care decid cum se dezvoltă educația pe termen lung, arătând că a elaborat scenarii de viitor și în urmă cu 20 de ani, dintre care unele s-au adeverit, iar altele fac și azi obiectul discuțiilor.
Scenariul 1: Școlarizarea se extinde
“Participarea în educația formală continuă să se extindă. Colaborarea internațională și avansurile tehnologice sprijină o învățare mai individualizată, dar structurile și procesele școlare rămân.”
În acest scenariu, se pleacă de la ideea că există o largă recunoaștere pentru rolul educației formale pentru dezvoltarea copiilor și tinerilor, dar și ca fundație pentru competitivitatea economică. Certificatele de recunoaștere școlară și academică rămân un “pașaport” către succesul economic și social, chiar dacă devin pe alocuri insuficiente.
OECD apreciază că, într-o astfel de evoluție a învățământului, birocrația se menține, atenția continuă să se concentreze pe curriculum și se păstrează presiunea pentru uniformitate și standardizare.
Se estimează, însă, că elevilor li se vor oferi mai multe opțiuni privind conținutul necesar învățării, atât timp cât sunt atinse competențele-cheie, cu accent pe cunoaștere și abilități, valori și atitudini.
În acest scenariu:
se întărește colaborarea public-privat la nivel internațional, care alimentează sistemele de digitale de învățare. Astfel, guvernele rămân principala autoritate în domeniu, dar cu o influență diminuată în fața furnizorilor internaționali.
organizarea proceselor de intruire în școală și relațiile elev-profesor rezistă schimbării, dar se flexibilizează orarele pe măsură ce se extinde predarea mixtă și dispar elemente de separare a materiilor.
se face simțită o diversificare a profilelor profesionale în școli
accent mai puternic pe sprijinul acordat nevoilor emoționale și motivării elevilor pentru învățare.
Note pe marginea Scenariului 1 – Întrebări-cheie:
OECD arată că multe dintre trăsăturile actuale ale sistemelor de învățământ susțin acest scenariu, de la faptul că școlile au grijă de copii și permit părinților să muncească, la rolul egalizator și de întărire a normelor.
Ne putem imagina ca în următorii 20 de ani educația să fie mai puțin importantă?
Care sunt factorii care susțin actualul model de școlarizare și care sunt interesele ca acesta să continue?
Cât de mult vor continua angajatorii să se bazeze pe formele tradiționale de recunoaștere a educației și cât de mult se pot schimba acestea?
Ținând cont că sistemele școlare se bazează pe modele și identități naționale, care va fi impactul digitalizării tot mai mari, care șterge din diferențe? Va apărea un sistem școlar internațional?
În condițiile în care protecția cea mai eficientă împotriva riscurilor cibernetice vine din sectorul privat, vor apărea parteneriate ale școlilor cu actori privați, în avantaj reciproc? Ce ar împiedica sau încuraja acest proces?
Scenariul al 2-lea: Externalizarea educației
“Sistemele tradiționale de școlarizare se prăbușesc pe măsură ce societatea se implică tot mai mult în educarea cetățenilor săi. Învățarea are loc prin intermediul unor aranjamente mai diverse, privatizate și flexibile, în care tehnologia joacă un rol-cheie.”
În al doilea scenariu, forme diverse de inițiative comunitare și private apar ca alternativă la sistemul școlar. Flexibilizarea condițiilor de muncă permit o mai mare implicare a părinților în educația copiilor și crește presiunea pentru privatizarea sistemelor publice. În context, un rol cheie revine posibilității de a alege – pentru cei care cumpără servicii educaționale, respectiv pentru angajatorii care alocă valoare de piață diferențiat pentru diverse rute de învățare.
În acest scenariu, ar urma să aibă loc numeroase forme de experimentare în privința organizării învățării, de la home-schooling, școală online, proiecte educaționale comunitare.
Birocrația educațională tradițională ar urma să scadă semnificativ, dar și resposabilizarea instituțiilor de învățământ, pe măsură ce externalizarea educației crește. Apar noi indicatori de calitate și noi furnizori pe “piața de învățare”, care oferă soluții private dependente de modul cum răspund nevoilor de pe piața muncii.
Guvernele, pentru a proteja interesele copiilor, ar putea păstra puterea de a stabili repere și de a impune evaluări.
În acest scenariu:
părinții copiilor mici se bazează pe servicii publice, pe rețele ale comunității sau pe servicii contractate prin platforme digitale pentru a-i îngriji pe aceștia. Pe măsură ce copiii cresc și devin mai autonomi, apelează la platforme specializate se învățare și consiliere, digitale sau față în față, publice sau private. Angajatorii devin mai implicați în afacerile educaționale.
sunt abandonate structurile rigile ale școlii tradiționale (împărțirea pe ani, etape educaționale), iar aceasta oferă copiilor mai multă flexibilitate să învețe după propriul ritm și să combine învățarea cu alte activități.
soluțiile de învățare sunt mai adaptate nevoilor individale
există mai multă varietate în predare, acces la locuri de muncă, statut profesional și reputație
Note pe marginea Scenariului 2 – Întrebări-cheie:
OECD apreciază că în prezent există numeroase semnale care susțin un astfel de scenariu: noile forme de muncă produse de schimbările în preferințele individuale, inovațiile în modelele de afaceri și în opțiunile de politică publică încurajează experimentarea în câmpul muncii, iar digitalizarea continuă și, în paralel, societățile alocă mai multă atenție bunăstării.
O educație on-demand ar continua să răspundă funcțiilor sociale de bază în maniera în care o fac în prezent școlile?
Va juca educația un rol în stabilirea unor limite între activități sau ar putea fi joaca o parte esențială în educația formală, într-o lume în care programul de lucru se reduce, iar adulții pot petrece mai mult timp în educația copiilor, diminuând granițele între activități personale (joacă) și profesionale (muncă, învățare)?
Se spune că educația te pregătește “pentru viață”. Dacă oamenii vor munci mai puțin, în condițiile avansurilor tehnologice, ar trebui educația formală să includă instruire pentru petrecerea timpului liber?
Scenariul al 3-lea: Școlile ca hub-uri de învățare
“Școlile continuă să existe, dar diversitatea și experimentele sunt baza. Deschiderea ‘zidurilor școlii’ leagă școlile de comunități, favorizând forme de învățare în perpetuă schimbare, angajare civică și inovare socială”
În acest scenariu, școlile puternice mențin mare parte din funcțiile lor, continuă să aibă în grijă copii și să desfășoare activități ce oferă structură copiilor, contribuind la dezvoltarea lor cognitivă, socială și emoțională. În același timp, educația este eliberată cu ajutorul unor forme mai sofisticate și mai diverse de recunoaștere a competențelor pentru piața muncii.
Colaborarea internațională este puternică, în acest scenariu, importantă, dar puterea se mută spre elemente descentralizate din sistem. Actorii locali vin cu propriile inițiative pentru a sprijni valorile pe care ei le consideră importante. Definiția unei școli puternice este cea a unei școli ce dezvoltă legături intense cu serviciile și comunitatea locală.
În acest scenariu:
școlile în acest sistem pun accentul pe personalizare și sunt abandonate practicile de “triere” a elevilor, cum ar fi notele. Se pune accent pe colaborare, autoevaluare și responsabilizarea individului în fața colegilor.
sunt esențiali profesorii care pot concepe activități de învățare în continuă schimbare și care au cunoștințe pedagogice solide și legături strânse cu multiple rețele. Acest scenariu pune accent pe pregătirea profesorilor și pe dezvoltarea profesională.
școlile sunt deschise participării profesioniștilor din alte domenii în actul de predare și este de așteptat un rol mai puternic pentru actori comunitari sau părinți.
Note pe marginea Scenariului 3 – Întrebări-cheie:
Acest scenariu este susținut de eroziunea – simțită deja – diplomelor și certificatelor de absolvire ca semne ale competenței, unele corporații globale preferând să angajeze indivizi cu experiență sau abilități relevante, dar fără astfel de calificări.
Cât este de probabil să dispară diplomele și certificatele de absolvire în următorii 20 de ani, la nivel de facultate? Dar la nivel de liceu?
Externalizarea certificării ar elibera oare școlile, care n-ar mai fi obligate să pregătească elevii pentru piața muncii? Sau ar fi doar un pas pentru dezafectarea sistemului școlar, dacă alte surse de învățare devin la fel de “legitime”?
O astfel de evoluție în privința certificărilor ar aduce cu sine și opțiuni de învățare mai flexibilă pentru elevi?
Ce forme de colaborare ar apărea în ecosistemele de învățare locale și globale?
Scenariul al 4-lea: Învățarea din mers
“Educația se petrece oriunde și oricum. Diferențele dintre învățarea formală și informală nu mai sunt valide, pe măsură ce societatea se întoarce către puterea mașinăriilor”
Acest scenariu ia în considerare un avans rapid în domeniile inteligenței artificiale, realității virtuale și realității augmentate și a Internetului Lucrurilor. Conectivitatea și avansurile tehnologice, dar și abundența de date schimbă percepția asupra educației și învățării. Oportunitățile de învățare sunt disponibile “la liber”, ceea ce duce la declinul structurilor standard de curriculum și la dezafectarea sistemului școlar.
Digitalizarea ar duce la posibilitatea de evaluare și certificare a cunoștințelor, abilităților și atitudinilor în manieră profundă și instantanee, făcând inutil rolul intermediar al părților terțe (instituțiile de învățământ, furnizorii privați de educație). Dispariția granițelor între învățare formală și informală ar elibera resursele publice masive dedicate în prezent infrastructurii școlare, acestea putând fi folosite în alte scopuri sau pentru educație pe alte căi.
În acest scenariu:
toate resursele de învățare ar deveni “legitime”, iar educația persoanelor avansează prin apelul la informațiile colective, pentru a rezolva probleme din viața reală. Asistenți personali bazați pe inteligență artificială s-ar conecta la mediu și între ei, pentru a obține soluții de învățare personalizate, ce răspund nevoilor și curiozităților individului și care îl ajută pe acesta să acopere golurile de cunoștințe sau de abilități.
nu ar exista barieră de limbă
se tulbură diferențele între educație, muncă și petrecerea timpului liber. Întreprinderile apelează la aplicații de inteligență artificială pentru recrutare
o parte din infrastructura vechiului sistem școlar ar putea rămâne, dar cu funcții mai deschise și mai flexibile.
ca în scenariul al 2-lea, ar fi nevoie de aranjamente alternative pentru îngrijirea copiilor, pe măsură ce dispar școlile fizice.
este dificil de propus un rol al guvernelor față de interesele private, pe piață și în societatea civilă.
cadrele didactice ar dispărea într-o astfel de societate, unde oportunitățile de învățare sunt disponibile oriunde, oricând.
Note pe marginea Scenariului 4 – Întrebări-cheie:
Interesul și investițiile masive alocate în prezent digitalizării și inteligenței artificiale și dorința de a invăța de la sectorul înaltelor tehnologii sprijină argumentele favorabile unui astfel de scenariu, în următoarele două decenii, apreciază OECD.
Pe măsură ce cresc resursele de date și inteligența artificală, mai au oamenii nevoie să învețe fapte? Care ar fi consecințele, dacă nu o vor mai face?
Cine auditează algoritmii? Ne putem imagina o vreme în care auditarea algoritmilor ar fi o sarcină civilă de bază?
Absența unui curriculum ar extinde, oare, autonomia și libertatea celui care învață? Ce se poate spune despre valorile comune, obiceiurile sociale, zonele comune ale cunoașterii și înțelegerii?
Eliminarea unor elemente externe puternice de motivare, precum obligativitatea școlii sau lauda/disciplinarea, ar impune oare noi forme alternative de motivare, precum includerea învățării în platforme de divertisment sau asocierea programelor de dezvoltare a abilităților cu anumite drepturi sociale?
Lecția Covid-19: Viitorul imprevizibil
OECD argumentează că astfel de scenarii ajută decidenții și profesioniștii din mediul educațional să se pregătească pentru diverse evoluții ale sistemelor de învățământ. Pregătirea trebuie să țină cont atât de circumstanțele actuale și tendințele care se fac simțite în școli, societate, economie sau lumea tehnologică, dar și de elemente de risc sau situații care pot schimba radical și rapid situația – așa cum s-a întâmplat în cazul pandemiei Covid-19.
Printre riscurile și situațiile plauzibile și cu impact potențial foarte ridicat identificate de OECD:
dezastrele naturale
șocurile sau crizele economice, tot mai posibile într-o lume interconectată
războiul cibernetic
întreruperea comunicațiilor/conexiunilor de Internet la scară largă (mai puțin plauzibilă, dar de impact enorm mai ales dacă e asociată altor șocuri)
interfata om-mașină / inteligența artificială (nu se știe cât de plauzibile ar fi astfel riscurile asociate sau ce impact ar avea)
Într-un articol publicat pe platforma online a Departamentului pentru Educație al OECD, șeful acestuia, Andreas Schleicher, arată că “viitorul nu este un tărâm magic unde dispar toate problemele”. Dar, dacă ne gândim la viitor, putem să “ne supunem presupunerile și planurile unui test de stres”, iar scenariile de mai sus pot fi folosite pentru a inspira, transforma sistemele școlare, pentru a le asigura în fața unor șocuri neașteptate și “ne împing să trecem de complezență și de soluțiile ușoare”.
Iar o întrebare-cheie este, potrivit lui Schleicher: “în ce măsură structurile noastre actuale ne ajută sau blochează viziunea? Dacă azi ne-am întâlni cu un marțian proaspăt sosit pe Pământ, în căutarea unor soluții pentru a-și dezvolta propriul sistem de educație, ce i-am sugera? I-am sugera să înceapă cu școli și cu predare așa cum știm noi (…) sau i-am recomanda ceva complet diferit pentru a folosi oamenii, spațiul, timpul și tehnologia?”
OECD face trimitere, cu titlu de exemplu, la scenariile pe care le punea în discuție în 2001, cu orizont 2020:
Scenariile de menținere a stării de fapt – 1. Păstrarea sistemului birocratic robust; 2. Extinderea modelului de piață
Scenariile școlii în schimbare – 3. Școala ca centru social esențial; 4. Școlile ca organizații de învățare specializată
Scenariile “de-școlarizării”: 5. Rețelele de învățare și societatea-rețea; 6. Scenariul exodului profesorilor
Aceste scenarii sunt menționate sumar și în raportul de acum, dar cu titlu de exemplu “umoristic” este citat, în prim-plan, un studiu din 1968 al RAND Corporation:
“În 2020 am putea avea animale foarte bine dresate ca angajați, inclusiv maimuțe-șoferi.”
Spre deosebire de speculațiile de acum jumătate de secol, raportul OECD păstrează o bază factuală și se raportează la situația de fapt din sistemele de învățământ ale lumii.
Sursa: https://www.edupedu.ro/patru-scenarii-pentru-viitorul-scolilor-cat-de-pregatiti-sunt-profesorii-si-decidentii-pentru-schimbarile-iminente-din-educatie-prognoza-oecd/
OECD: Șase probleme-cheie ale educației, care trebuie urmărite în criza produsă de pandemia Covid-19. Printre ele – dimensiunea claselor, timpul de predare, școlile profesionale
Cheltuielile guvernamentale, mobilitatea, dimensiunea claselor și programele vocaționale se numără printre indicatorii-cheie identificați de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), în eforturile de a ține sub control șocul produs de pandemia Covid-19 asupra învățământului internațional. Departamentul pentru Educație al OECD, care a lansat săptămâna aceasta un amplu raport privind starea învățământului în lume, arată că aceste zone-cheie “nu doar modelează educația, dar trebuie monitorizate în mod esențial, în timpul crizei și după”.
Potrivit unei sinteze publicate pe platforma online a Departamentului de Educație al OECD, învățământul internațional a făcut eforturi mari să mențină continuitatea în perioada de criză produsă de închiderea școlilor. Dar “pe măsură ce fondurile publice de urgență sunt direcționeate către sănătate și asistență socială, cheltuielile publice pe termen lung pentru educație s-ar putea confrunta cu riscuri, în pofida stimulentelor pe termen scurt acordate în unele țări. Finanțarea privată va deveni, de asemenea, greu de găsit, pe măsură ce economia slăbește. Și mai păgubos, închiderea din starea de urgență a exacerbat inegalitățile dintre elevi și angajați”.
OECD arată că în actuala situație datele și informațiile sunt esențiale în procesul decizional și stabilește șase indicatori-cheie care trebuie urmăriți, pentru a ține sub control șocul produs de pandemie:
1. Cheltuielile guvernului pentru educație
OECD arată că există o nesiguranță privind impactul general al pandemiei asupra cheltuielilor guvernamentale pentru educație, iar guvernele vor fi nevoite să ia decizii dificile privind alocarea resurselor, în condițiile în care fondurile lor sunt injectate în economie și sistemul de sănătate.
2. Mobilitatea studenților internaționali
Organizația arată că aceasta ar putea să scadă în timpul pandemiei și după, din cauza restricțiilor de călătorie și ca urmare a trecerii la predarea online, care pot schimba percepțiile elevilor în privința valorii unei diplome obținute în străinătate. Impactul acestei chestiuni poate fi redus în unele țări, dar major în țări unde studenții internaționali reprezintă peste 20% din populația studențească. Iar impactul nu se va simți doar în educație, ci și în capacitatea țărilor de a atrage talent și de a-și întări, astfel, producția de cunoaștere și inovarea.
3. Șomajul, raportat la educația primită
Potrivit OECD, va crește șomajul pe măsură ce economiile se vor lupta să depășească problemele cauzate de reducerea activităților. În acest context, persoanele cu puțină educație sunt cele mai vulnerabile, deoarece este cel mai probabil ca ele să beneficieze minimal de posibilitatea de a lucra la distanță sau de oportunități de a-și dezvolta noi abilități.
4. Timpul de predare
În pofida eforturilor depuse de comunitatea din învățământ de a asigura predarea la distanță, când au fost închise școlile, există îngrijorări că productivitatea învățării ar putea fi mai mică acasă, decât la școală, arată OECD. Organizația oferă, drept reper, timpul petrecut la școală de elevii din instituțiile publice din țările membre, în 2019: 804 ore pe an, în medie, la nivel de școală primară și 922 de ore pe an, în medie, la nivelul învățământului secundar. În medie, fiecare săptămână de închidere a școlilor reprezintă, după calculele OECD, 22 de ore pe săptămână la nivel primar și 25 de ore în medie pe săptămână la nivel de învățământ secundar, în care elevii nu s-au aflat fizic la școală.
5. Dimensiunea claselor
Aceasta este o problemă pentru multe țări, în condițiile în care regulile revenirii la școală includ distanțarea socială, arată OECD, care amintește că, în rândul țărilor membre, media numărului de copii în clasă variază enorm, de la 16 elevi în Letonia la 31 de elevi în Chile.
6. Numărul de elevi înscriși în programe vocaționale
OECD arată că învățământul profesional, neglijat adesea în trecut, joacă în prezent un rol central în alinierea școlii la nevoile de pe piața muncii. Criza coronavirusului a adus în prim plan multe meserii care se bazează pe calificări specifice și care au fost esențiale pentru a ține lumea pe linia de plutire în această perioadă, mai arată organizația. Pe de altă parte, notează aceasta, elevii din învățământul profesional au fost afectați în mod aparte de închiderea școlilor, deoarece aceasta a însemnat și imposibilitatea de a învăța în câmpul muncii.
Sursa:https://www.edupedu.ro/oecd-sase-probleme-cheie-ale-educatiei-care-trebuie-urmarite-in-criza-produsa-de-pandemia-covid-19-printre-ele-dimensiunea-claselor-timpul-de-predare-scolile-profesionale/
ACCES UNIVERSAL LA ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR – “CHEIE” PENTRU COMBATEREA DEZINFORMĂRII
“Pandemia ne scufundă în lumea virtuală mai adânc și mai rapid decât ne-am fi putut imagina cu doar un an în urmă, iar ușurința de proliferare a falsurilor devine tot mai tulburătoare”, scrie într-un articol publicat de revista de specialitate Times Higher Education profesorul Tim Blackman, vice-cancelar al The Open University, mare universitate britanică având o lungă tradiție de predare la distanță. În acest context, el face trimitere la rolul educației de a preveni înșelăciunea și afirmă: “pentru ca învățământul superior să poată vaccina populațiile împotriva dezinformării, e nevoie să universalizăm accesul la acesta”.
The Open University din Marea Britanie, unde Tim Blackman este vice-cancelar, este una dintre cele mai mari universități din lume, din punct de vedere al numărului de studenți. Instituția se concentrează de mulți ani, pentru studiile de licență, pe învățământ la distanță. Tim Blackman, cu o carieră de management universitar, este profesor în domeniul științelor sociale.
În articolul său, el citează o carte a expertului în educație Alex Beard, “Nature Born Learners”, care susține că, în lumea digitală, cel mai important rol al educației este acela de a forma “capacitatea de a nu fi înșelat”. Potrivit articolului citat, “învățământul trebuie să îi învețe pe elevi și studenți nu doar să creeze și să descopere informații, ci și să descopere ceea ce nu este adevărat”.
Autorul semnalează încă o problemă, legată de utilizarea tot mai extinsă a inteligenței artificiale: “companiile folosesc deja inteligența artificială în recrutare, dar judecățile făcute de algoritmi se bazează pe opiniile despre lume ale unui grup social foarte restrâns, format din absolvenți ai unui numpr mic de universități foarte selective”.
De aceea, continuă argumentul, este nevoie acum de mai multă alfabetizare a oamenilor în domeniul inteligenței artificiale și de o mai mare participare la discuțiile și inițiativele pe această temă.
Aici intervine învățământul superior: potrivit profesorului citat, universitățile pot contribui la întărirea acestei alfabetizări, dar “pentru ca aceasta să funcționeze, e necesar să deschidem universitățile către mai multe tipuri de studenți. Universitățile fiind și în avangarda tehnologică a digitalizării, incluziunea și diversitatea sunt cu atât mai importante.”
Rolul de “vaccin împotriva dezinformării”
Autorul afirmă că, “pentru ca învățământul superior să poată vaccina populațiile împotriva dezinformării, trebuie să universalizăm accesul la acesta, așa încât mintea fiecăruia să poată dezvolta cele mai puternice talente, să atingă nivelul de alfabetizare informațională necesar pentru a minimiza răspândirea și influența falsurilor. Acest lucru este cu atât mai adevărat când politicienii populiști, a căror bază e formată din cei fără acces la învățământ superior, își clădesc puterea pe ignoranță.”
Profesorul Blackman afirmă că, din punct de vedere al tinerilor dornici să învețe, accesul la educație superioară nu ar fi greu de obținut, dar în multe țări sistemele de învățământ nu vizează dezvoltarea abilităților tuturor, ci promoverază o selecție umană și creează o diviziune socială profundă. Or, afirmă autorul, “pentru era digitală e nevoie nu să stabilim cine este cel mai bun, ci (..) cum putem să lucrăm mai bine împreună.”
În opinia autorului, trei lucruri ar fi definitorii pentru educația viitorului, în pofida faptului că tehnologia permite mașinilor să acționeze în toate aceste zone: să înveți să gândești, să înveți să faci (experimente, construirea unei argumentații etc.), să înveți să îți pese.
Același profesor avertizează că, în același timp, există și riscul ca digitalizarea să “ucidă” universitățile publice, pentru că inovația digitală subminează modelul “lucrului bun învățat”, valabil pentru totdeauna, încurajând în schimb învățarea continuă și cea bazată pe cicluri scurte de predare pe teme aflate la mare căutare. Acestea, însă, “nu pot să devină un sistem public de sănătate pentru lumea digitală. Numai universitățile publice pot să joace acest rol”.
Sursa: https://www.edupedu.ro/ideea-unui-profesor-britanic-acces-universal-la-invatamantul-superior-cheie-pentru-combaterea-dezinformarii-in-lumea-digitala-pentru-oameni-e-vitala-capacitatea-de-a-n/
Ultimele luni ne-au arătat un peisaj economic, social și geopolitic foarte dinamic la nivel mondial, determinat de pandemie și efectele sale de durată. Acest context, din ce în ce mai volatil, în care ne aflăm cu toții, s-a tradus în riscuri mai mari și impredictibilitate, atât pentru oameni, cât și pentru organizații. În același timp, uitându-mă unde suntem astăzi, sunt impresionată și recunoscătoare să văd cât de eficiente au fost eforturile comune de mobilizare. Totodată, sunt mândră de măsurile pe care le-am luat noi, ca parte a angajamentului nostru de a sprijini Guvernul și societatea românească în ansamblul ei. Ne-am adaptat peste noapte la munca de acasă pentru a proteja sănătatea și siguranța angajaților noștri și ne-am ajustat ofertele și serviciile pentru a răspunde mai bine nevoilor urgente ale clienților noștri rezidențiali și de business. Ne-am consolidat rețeaua pentru a asigura o capacitate sporită și am oferit sprijin autorităților prin conectarea spitalelor de campanie, a personalului medical și prin furnizarea unor soluții digitale relevante ca răspuns la noile nevoi ale societății.
Însă, decalajele au crescut, lăsând persoanele vulnerabile și mai mult în urmă. La Vodafone, aspirăm către o lume în care nimeni nu e lăsat în urmă și ne străduim să conectăm cât mai mulți oameni pentru un viitor mai bun pentru toți. Credem în colaborarea cu societatea în ansamblul ei pentru a reduce decalajele digitale și pentru a crește numărul conexiunilor și gradul de digitalizare, și exact asta am făcut la Vodafone România.
Școala din Valiză: Conectăm elevii și profesorii
Una dintre inițiativele noastre de susținere a societății este Școala din Valiză. Condus de Fundația Vodafone România, acesta este un proiect care ajută la dezvoltarea educației digitale în România printr-o abordare inovatoare și cuprinzătoare. Pe măsură ce școlile au fost închise și educația s-a mutat din ce în ce mai mult în mediul digital, procesul educațional a devenit o provocare tot mai mare și adesea de nedepășit pentru mulți elevi care nu aveau resurse pentru accesarea educației digitale – dispozitive, abilități, cunoștințe digitale și chiar conexiune. Acesta a fost, în special, cazul elevilor din zonele rurale sau izolate.
Școala din Valiză a fost lansat în 2018 pentru a sprijini educația digitală și pentru a contribui la reducerea decalajului dintre comunitățile urbane și cele rurale. Proiectul constă în furnizarea gratuită a unei „valize” IT ce conține tablete, laptop-uri și echipament pentru conexiunea la internet, dar și în asigurarea accesului la conținut educațional digital, totul integrat într-o platformă de eLearning modernă. Platforma reunește numeroase resurse educaționale în concordanță cu programa școlară oficială și o zonă specială în care profesorii își pot crea propriile lecții digitale și, de asemenea, pot participa la seminarii web dedicate pentru a-și perfecționa abilitățile digitale și chiar pentru a împărtăși din experiența lor altor profesori. Astfel, platforma de eLearning Școala din Valiză este continuu îmbunătățită și adaptată nevoilor utilizatorilor.
La începutul pandemiei COVID-19, am extins rapid proiectul pentru a sprijini încă 35 de școli din mediul rural în doar câteva luni. Deoarece nevoia de educație digitală a crescut enorm în România, am apelat la sprijinul oamenilor. Prin intermediul campaniei „Împreună nu lăsăm niciun elev în urmă”, toți utilizatorii de servicii de telecomunicații, inclusiv angajații noștri, au donat pentru a contribui la extinderea acestui proiect prin achiziționarea mai multor tablete pentru elevi și îmbogățirea conținutului digital de pe platforma de eLearning. Fundația Vodafone România a dublat toate donațiile făcute și Vodafone România a oferit conexiune gratuită la Internet.
Acum, programul Școala din Valiză este deja activ în 50 de școli rurale, permițând, astfel, celor aproximativ 17.000 de elevi și sutelor de profesori nu doar să își continue activitatea educațională, ci să o facă într-un mod interactiv și eficient, pregătindu-se în același timp pentru piața locurilor de muncă din viitor.
Construim prin digitalizare
Există, cu siguranță, multe lucruri pe care le-am învățat în contextul acestei crize. Unul dintre primele aspecte pe care cred că această pandemie le-a scos la iveală au fost vulnerabilitățile. De asemenea, ne-a arătat cât este de important să avem rețele de telecomunicații robuste și soluții digitale. Dar, mai presus de toate, ne-a arătat cât de puternici putem fi dacă ne unim forțele și lucrăm împreună - oameni, organizații, guverne.
La Vodafone, aspirăm la un viitor mai conectat pentru toată lumea. Împreună cu guvernele, putem contribui la construirea unei societăți mai reziliente și vom continua să sprijinim Guvernul României în adoptarea de noi tehnologii, oferind soluții inovatoare, de ultimă generație pentru educație și sănătate.
Tehnologia nu ar trebui să fie în detrimentul, ci în beneficiul oamenilor. Suntem conștienți de faptul că oamenii și companiile au nevoie de îndrumare și sprijin pentru tranziția lor către un mod de viață și de lucru în care tehnologia joacă un rol important. De aceea, vom avea grijă să asigurăm accesul digital pentru cei mai vulnerabili și să îi ajutăm să își dezvolte abilitățile digitale. De asemenea, ne vom sprijini clienții companii, în special IMM-urile, oferindu-le soluții dedicate și expertiza noastră, în călătoria lor spre adoptarea la scară largă a soluțiilor digitale, pentru a face față vremurilor pe care le trăim. Suntem, de asemenea, hotărâți să continuăm să dezvoltăm parteneriatul cu guvernul pentru a susține o redresare economică sigură și durabilă, grație soluțiilor digitale.
Europa. Conectată
Pe măsură ce parcurgem următoarea etapă a crizei, iar incertitudinea se menține, mai sunt încă multe de făcut. Trebuie să ne redresăm și ar trebui să profităm de această șansă pentru a reconstrui mai bine. Avem în fața noastră o oportunitate unică de a crea o societate care să se bazeze mai mult pe tehnologie, o societate mai durabilă și mai prosperă, reducând astfel diferențele dintre comunități și oferind mai multe șanse de creștere tuturor.
De asemenea, avem șansa generației noastre de a realiza acest lucru prin intermediul Fondurilor de Redresare oferite de UE care ar putea conduce la un viitor digital, mai conectat și sustenabil. Aceste planuri ar permite tuturor statelor membre să își accelereze creșterea economică, reziliența economică și socială, creând noi locuri de muncă și reducând decalajul. Toate acestea pot deveni posibile într-o Europă Conectată, în care planurile naționale și europene sunt armonizate.
România, de exemplu, poate beneficia de o infrastructură nouă și îmbunătățită, cu „autostrăzi” conectate la internet de mare viteză. Prioritățile noastre aici sunt extinderea serviciilor 4G în zonele izolate, lansarea 5G și oferirea de servicii de telecomunicații de înaltă calitate prin rețele Gigabit prietenoase cu mediul. În plus, suntem pregătiți să implementăm și să dezvoltăm soluții IoT pentru sectorul public și privat pentru reducerea consumului de energie, optimizarea și accelerarea proceselor acestora, digitalizarea educației și furnizarea de soluții de telemedicină spitalelor, începând cu Unitățile de Terapie Intensivă pentru nou-născuți.
Planul european de redresare este o oportunitate semnificativă de a reporni economia României pe drumul plin de provocări al ieșirii din această criză. Pentru o națiune care încă se luptă cu unul dintre cele mai scăzute niveluri ale Produsului Intern Brut pe cap de locuitor din Europa, utilizarea eficientă a fondurilor alocate de UE în Planul Național de Redresare va contribui la modernizarea societății și la accelerarea călătoriei noastre de digitalizare către revenirea societății. Sunt încrezătoare că acest lucru va contribui la o creștere și mai dinamică a capitalului uman al României și îi va impulsiona pe cetățenii săi, în special generația următoare care va face parte din Deceniul Digital al Europei.
DESI 90 pentru 27
Pe măsură ce criza COVID-19 conduce la o Europă din ce în ce mai conectată, UE va beneficia de o infrastructură digitală mai bună, susținută de strategia potrivită. Este posibil să nu avem toate soluțiile imediat, dar este important pentru redresarea și reziliența UE ca statele membre să își stabilească obiective îndrăznețe pentru digitalizare.
Prin urmare, Vodafone invită toate națiunile UE să își concentreze eforturile pentru îmbunătățirea Indicelui Economiei și Societății Digitale (DESI), astfel încât UE să atingă un scor de 90/100 pentru toate cele 27 de state, cu rezultate bune pe agenda sa digitală și „verde”.
Este cu siguranță o provocare uriașă, dar pas cu pas și prin colaborări și parteneriate public-privat, fiecare țară ar putea face o mare diferență. Mai mult, guvernele pot face un salt important în domeniile în care e nevoie de îmbunătățire, adoptând o abordare de perspectivă în momentul alocării fondurilor de redresare. De exemplu, numai programul nostru Școala din Valiză a contribuit până acum la indicele „Utilizarea serviciilor de internet” și, pe termen lung, la indicele „Capitalul uman”, ambele fiind zone în care România se situează la un nivel foarte scăzut și intenționăm să dezvoltăm programul pentru a veni în sprijinul mai multor beneficiari. Dacă astfel de inițiative ar fi extinse, sunt încrezătoare că acești doi indici s-ar îmbunătăți în mod semnificativ și scorul mediu DESI al României ar crește.
Când unele uși se închid, altele se deschid. Acum ne aflăm chiar în fața uneia care duce către un viitor „verde”, digital și durabil pentru toți, într-o Europă.Conectată. Și avem cheia pentru a o deschide.
Sursa: https://www.wall-street.ro/articol/IT-C-Tehnologie/267204/p-europa-conectata-construim-in-romania-un-sistem-educational-conectat.html#gref
Tot mai mulți copii din România abandonează școala, potrivit datelor Institutului Național de Statistică. Cei mai mulți care nu merg la cursuri sunt băieți, în timp ce elevii din mediul rural sunt mai dezinteresați de școală comparativ cu cei care trăiesc la oraș. Într-o intervenție la Realitatea Plus, Președintele Federației ”Alma Mater”, Anton Hadăr, a anunțat că, din cauza pandemiei, 65.000 de elevi sunt în situația de a rămâne cu mediile neîncheiate.
În privința elevilor din clasele primare și gimnaziale, județele fruntașe în ceea ce privește abandonul școlar sunt Covasna și Călărași, cu o rată de 3,7%, fiind urmate de Vrancea, cu 3,2%.
În învățământul liceal și profesional, situația este și mai gravă. În Județul Mehedinți, rata abandonului școlar este de 5,4%, în Sibiu - 5%, iar în Călărași și Bihor - 4%.
Situația este dramatică în mediul rural, unde doar 36% dintre copii și adolescenți mai merg la școală. Toate acestea fac ca țara noastră să ocupe locul al treilea în Uniunea Europeană în ceea ce privește abandonul școlar.
Președintele Federației ”Alma Mater”, Anton Hadăr, a avertizat, într-o intervenție la Realitatea Plus, că situația privind abandonul școlar se va înrăutăți. ”Ne așteptăm să avem un procentaj extrem de ridicat al celor care abandonează școala. 65.000 de elevi sunt în situația în care să nu li se încheie notele pentru că nu prea au fost în legătură cu profesorii. În unele cazuri au abandonat școala din cauza lipsei computerului sau a tabletei, dar sunt și alte cauze, precum sărăcia, familii despărțite, distanța mare față de școală. Fără carte, vor fi foarte greu de călăuzit în viață”, a spus Hadăr. Și Rareș Voicu, președintele Consiliului național al elevilor, a tras un semnal de alarmă în privința riscului creșterii abandonului școlar. ”Elevii care abandonează școala o fac din cauza condițiilor financiare. Măsurile sociale sunt indispensabile în acest moment”.
Sursa: https://www.realitatea.net/stiri/ultimele-stiri/romania-locul-3-in-ue-la-abandonul-scolar-anton-hadar-pandemia-va-agrava-situatia-65000-de-elevi-cu-mediile-neincheiate_6016a627ec45a53f8f569449
RAPORT OECD: ȘCOLILE SE SCHIMBĂ DIGITAL DIN MERS, SUB PRESIUNEA PANDEMIEI, CÂND LUMEA E PLINĂ DE STRATEGII PENTRU TEHNOLOGIZAREA EDUCAȚIEI, DAR PUȚINE TREC DE VORBE ȘI VIZIUNI MĂREȚE
Documentul, semnalat recent de Reyer van der Vlies, analist în cadrul Departamentului pentru Educație al OECD, arată că jumătate dintre țările membre ale organizației au adoptat o strategie dedicată educației digitale, în care își expun punctele de vedere despre oportunitățile și provocările pe care inovațiile tehnologice le-ar putea aduce în școală. Alte țări, arată textul, includ educația într-o strategie mai largă privind inovația digitală.
Dar, atrage atenția raportul, cele mai multe dintre aceste strategii nu au nici buget, nici plan de acțiune, iar abordarea variază de la idei de lucru la “viziuni îndrăznețe” pentru progres viitor. Închiderea școlilor, în timpul pandemiei, a arătat distanța dintre aceste viziuni și ce se întâmplă de fapt: “numeroase țări mai au încă mult de lucru pentru a integra tehnologiile digitale în sistemele lor de învățământ”.
Documentul citat arată că cele mai multe strategii evită detaliile despre tehnologii specifice, optând să se concentreze pe funcțiile tehnologiilor – de la cele existente la aplicații de inteligență artificială – sau pe posibilități de folosire a lor:
ca platforme pentru școli, profesori, elevi etc.
ca instrumente pentru evaluare, resurse digitale sau activități de învățare
ca instrumente de analiză a datelor de învățare și de management al datelor.
Câteva țări dintre cele care sunt membre OECD sunt preocupate și de problema accesului tuturor copiilor la educație digitală – una dintre cele mai mari probleme ridicate de trecerea la predare online, în pandemia Covid-19.
O altă provocare menționată în câteva strategii este cea legată de protecția datelor. Iar o a treia mare problemă majoră este cea legată de infrastructura IT&C (disponibilitatea echipamentelor, conectivitate).
Aceste strategii există, dar va fi o mare provocare ca ele să fie actualizate și puse în aplicare în anii care vin, sub presiunea transformărilor accelerate de pandemie, arată OECD.
Abordarea strategică statală în domeniu contrastează cu abordarea de business. După cum arată analistul Reyer van der Vlies, industria EdTech a crescut constant în ultimul deceniu, iar, pe fondul impulsului dat de pandemie, cheltuielile globale în acest sector ar urma să crească de la 163 de miliarde de dolari în 2019 la 404 miliarde în 2025.
Sursa: https://www.edupedu.ro/scolile-se-schimba-digital-din-mers-sub-presiunea-pandemiei-cand-lumea-e-plina-de-strategii-pentru-tehnologizarea-educatiei-dar-putine-trec-de-vorbe-si-viziuni-marete-raport-oecd/
COVID-19 HAS BEEN BAD FOR COLLEGE ENROLLMENT — BUT AWFUL FOR COMMUNITY COLLEGE STUDENTS (COVID-19 A FOST NEGATIV PENTRU ÎNSCRIEREA LA FACULTATE - DAR ÎNGROZITOR PENTRU STUDENȚII DIN COMUNITATE)
Când coronavirusul a lovit în primăvara anului 2020, sondajele studenților au indicat că facultățile de patru ani vor fi cele mai afectate în această toamnă, mulți studenți apelând la colegii comunitare de doi ani. Scăderea efectivă a numărului de studenți universitari este mare, dar colegiile comunitare se confruntă cu cel mai mare exod studențesc. Și există indicii din ce în ce mai mari că studenții cu venituri mici dispar, în special, din campusurile națiunii.
Potrivit unui raport preliminar din octombrie 2020 al Centrului Național de Cercetare a Studenților, care a calculat cifrele înscrierilor de toamnă de la puțin peste jumătate din colegiile și universitățile naționale, numărul studenților a scăzut cu 4% din toamna anului 2019.
Cei care învață de la distanță sunt clasificați ca înscriși și nu se numără printre aceste locuri goale. La colegiile comunitare de doi ani, care educă aproximativ 40% din studenții americani, a fost mai rău. Numărul de noi studenți a scăzut cu 23%.
„Acestea sunt două fenomene foarte diferite”, a spus Douglas Shapiro, director executiv al Centrului Național de Cercetare a Studenților. „Studenții din instituții mai selective își iau anii de decalaj. Ei optează să aștepte un an, pentru că nu le place ideea de a studia online sau de a pierde o experiență în campusul fizic.”
„Dar, atunci când iei în considerare studenții comunitari, este mult mai probabil să provină din familii cu venituri mici care au fost puternic afectate de recesiune și pandemie”, a spus Shapiro. „Cred că există un risc real ca aceștia să nu mai poată reveni anul viitor. Ar putea continua ani de zile și să afecteze o întreagă generație.”
Sondajele efectuate încă din primăvară reflectă faptul că liceenii se gândesc de două ori înainte să meargă la facultate. Într-un sondaj din august realizat de Third Way și New America, două grupuri de reflecție liberale din Washington, aproape o treime din elevii din liceu au spus că sunt „mai puțini deciși să se înscrie la un colegiu sau universitate după absolvire”.
Studenții nu părăsesc colegiile online, care înregistrează o creștere de 7% a numărului de înscrieri în această toamnă, pe măsură ce studenții se îndreaptă către instituții cu un istoric în învățarea la distanță. Acest lucru ar putea explica, de asemenea, creșterea cu 3% a studenților la colegiile cu scop lucrativ, care tind să predea online. Colegiile cu scop lucrativ, adesea criticate pentru marketingul către studenții cu venituri reduce, au cunoscut până acum un declin de nouă ani. Dar studenții se adresează și instituțiilor nonprofit cu programe online stabilite, cum ar fi Western Governors University, cu sediul în Utah, și Southern New Hampshire University.
„Pentru profit și instituțiile online sunt, în general, mai agile în a putea atrage studenți pe termen scurt, înscrierea lunară a studenților sau oferirea de cursuri mai scurte”, a spus Shapiro.
„Imaginați-vă că ați absolvit facultatea în mai, probabil în cel mai prost moment imaginabil pentru a intra pe piața muncii”, a spus Shapiro. „De ce n-ai mai rămâne la școală încă un an prin obținerea unui certificat pe termen scurt sau chiar a unui masterat?”
Datele anterioare referitoare la cursurile de vară sugerează că studenții de culoare ar putea renunța la facultate, înregistrând rate mai mari decât alte rase și etnii. Dar datele din toamnă arată că studenții albi se potrivesc acum cu aceleași rate ridicate de abandon. Numărul studenților de licență este în scădere cu 8% între toamna anului 2019 și toamna anului 2020. Studenții americani nativi au scăzut cel mai mult, fiind în scădere cu 11%. Numărul studenților internaționali a scăzut cu aproape 14%.
Un mister este de ce bărbații ies din facultate de trei ori mai mult decât femeile; înscrierea la bărbați a scăzut cu 6% față de un declin de 2% la femei. După recesiunea din 2008, mulți bărbați au fost concediați din slujbele de producție și înscriși la facultate pentru a se recalifica. Acest lucru nu s-a întâmplat, cel puțin încă nu, în actuala recesiune, care are acum mai mult de șapte luni.
Pandemia și-a adăugat responsabilitățile cu copiii de la școală, care învață de acasă. Cu toate acestea, datele indică faptul că multe dintre aceste femei au găsit o modalitate de a jongla și de a rămâne înscrise, cel puțin cu jumătate de normă. În rândul studenților în vârstă, scăderea numărului de înscrieri a depășit 8%.
Centrul Național de Cercetare Studențesc a lansat rapoarte lunare, denumite „Rămâi informat”, pentru a ajuta la informarea liderilor colegiilor și a factorilor de decizie în timpul pandemiei. Mulți dintre ei sunt îngrijorați de bugetele lor, pe măsură ce dolarul pentru școlarizare dispare împreună cu studenții lor.
Dar problema mai mare este soarta studenților care au abandonat sau nu au reușit să înceapă. Multe dintre obstacolele pe termen scurt, cum ar fi lipsa de Wi-Fi sau un loc de studiu, se vor termina atunci când pandemia dispare. Oare acești studenți își vor relua cariera la facultate? În caz contrar, este mult mai puțin probabil să se ridice din sărăcie și să se alăture clasei de mijloc - iar această pierdere va afecta în cele din urmă creșterea economică a națiunii. Este o problemă de care ar trebui să ne îngrijorăm cu toții.
COVID-19 HITS HIGH SCHOOLER COLLEGE PLANS HARD (COVID-19 LOVEȘTE PUTERNIC PLANURILE PENTRU COLEGIU)
Deși a existat un efect redus asupra ratelor de absolvire a liceului în acest an, din cauza modificărilor educației provocate de COVID-19, numărul absolvenților de liceu din 2020, care au mers imediat la facultate în această toamnă a scăzut cu aproape 22% față de absolvenții din 2019. Scăderea a avut loc la nivel general, în tot felul de licee. Dar declinul a lovit cel mai greu școlile cu sărăcie ridicată, unde înscrierile la facultate au scăzut de aproape două ori mai mult decât școlile cu venituri mai mari.
Analiza a fost întreprinsă de Centrul Național de Cercetare Studențesc. Raportul din acest an a inclus o analiză specială a impactului COVID-19 asupra ratelor de progres ale colegiului. Cercetarea a examinat datele preliminare din licee și colegii, care raportează din data de 18 septembrie 2020. Ratele de înscriere „imediate” au fost estimate pentru absolvenții de la aproximativ 2.300 de liceu cu venituri diferite, de diverse minorități și caracteristici de stabilire. Studiul a constatat în faptul că pandemia a atins considerabil ratele de înscriere la facultate pentru absolvenții de licee cu sărăcie ridicată, cu venituri mici și licee urbane, care au înregistrat scăderi de 32,6%, 29,2%, 26,4%, respectiv 25,1%.
Pentru elevii de liceu care pot sau nu să fi frecventat facultatea, rata imediată de înscriere la facultate a scăzut la 27,7% în 2020, de la 35,3% pentru 2019, un declin raportat ca fiind "de 10 ori mai abrupt" decât scăderea toamnei trecute (de la 35,9% în 2018, la 35,3% în 2019). O parte disproporționată a impactului a fost făcută de elevii din liceele cu venituri mici, unde scăderea a fost de 29,2%, comparativ cu 16,9% pentru colegii lor din liceele cu venituri mai mari.
"Pe baza datelor preliminare, există puține dovezi că pandemia COVID-19 a afectat absolvirea liceului", a declarat Doug Shapiro, directorul executiv al centrului, într-un comunicat. "Cu toate acestea, pandemia a avut un impact asupra absolvenților de liceu la înscrierea imediată la facultate, iar cei proveniți din zone cu sărăcie ridicată, cu venituri reduse, dar și cei din liceele urbane au fost cei mai afectați. În acest sens, lacunele de înscriere par să se extindă din cauza COVID-19."
CUM RESIMT PANDEMIA TINERII CARE VOR SĂ URMEZE FACULTATEA ÎN STRĂINĂTATE. UN STUDIU QUACQUARELLI SYMONDS
Aproape două treimi dintre tinerii lumii care intenționau să înceapă facultatea într-o altă țară și-au văzut planurile date peste cap anul acesta. Iar opiniile lor diferă profund, adesea, de ceea ce cred universitățile că ar trebui să le ceară cursanților și ce să le ofere acestora, în condițiile în care regulile de combatere a pandemiei Covid-19 au dat peste cap viața în campus și predarea față în față. Așa reiese dintr-un studiu internațional, consultat de EduPedu.ro, dat publicității de Quacquarelli Symonds (QS), compania britanică specializată în evaluarea instituțiilor de învățământ superior și care publică reputatul clasament QS World University Rankings.
Studiul a fost realizat pe baza răspunsurilor oferite de peste 66.000 de tineri dornici să învețe în străinătate, din 198 de țări și teritorii, transmise din februarie până în august. În a doua parte, sunt explorate opiniile a peste 1.700 de reprezentanți ai unor universități din lume.
Documentul arată evoluția modului cum tinerii au abordat diverse probleme legate de căutarea unei facultăți, de la precauție la începutul anului la opinii ceva mai clare pe parcursul verii. Opiniile lor dau măsura șocului prin care trec instituțiile de învățământ superior din țările occidentale, la care aspiră și mulți tineri români și care depind în mare măsură, financiar, de infuzia de bani adusă de studenții internaționali.
Cei mai mulți respondenți doresc să învețe în Marea Britanie (41%), SUA (38%), Canada (34%), Germania (24%) și/sau Australia (22%).
Cei mai mulți sunt interesați de Management și Afaceri (22%), Inginerie și Tehnologie (20%), Medicină și Stomatologie (7%), IT (6%), Științe Sociale (5%).
Cum le-au fost afectate planurile tinerilor care vor să dea la facultate
3 din 5 respondenți (61%) spun că pandemia le-a afectat planurile de studiu în străinătate. Doar 16% spun că planurile nu le-au fost afectate. În Februarie, doar 27% spuneau că aceste planuri erau afectate, iar 61% – că nu erau.
sursa: https://www.edupedu.ro/cum-resimt-pandemia-tinerii-care-vor-sa-urmeze-facultatea-in-strainatate-asa-cum-se-intampla-si-cu-multi-romani-un-studiu-quacquarelli-symonds-descrie-socul-prin-care-trece-invatamantul-superior-glo/
EDUCAȚIA PRIMEȘTE CEL MAI MIC BUGET DIN ULTIMII 30 DE ANI: 2,5% DIN PIB – PROIECT DE BUGET / 70,2% SUNT CHELTUIELI CU SALARIILE
Ministerul Educației a primit un buget de 2,5% din Produsul Intern Brut în anul 2021, potrivit proiectului Legii Bugetului publicat joi seara de Ministerul Finanțelor. Anul trecut același minister primea 2,7% din PIB alocare inițială. Suma exactă pe care Ministerul Educației o primește de la Bugetul Statului este de 28,507 miliarde lei, iar raportată la PIB-ul estimat de 1116,8 miliarde lei, pe care s-a construit bugetul 2021, înseamnă 2,55% din PIB. Suma este mai mică decât alocarea din 2020, când primise 30,574 miliarde lei, cu peste 2 miliarde de lei mai mult potrivit Ministerului Finanțelor. Scăderea este de 6,76% față de alocarea din 2020. Din banii alocați, 20,031 miliarde lei sunt cheltuielile de personal, adică banii de salarii, care reprezintă 70,2% din buget, potrivit fișei de buget a Ministerului Educației.
Ministrul Educației a declarat recent că își dă demisia de la Ministerul Educației dacă nu primește “o creștere în valoare absolută” a bugetului. “Să fie măcar un pic mai mare decât în anul 2020”. Dacă ar rămâne la acest procent din PIB, alocarea pentru Educației ar fi, procentual vorbind, mai mică decât cea de anul trecut, când era de 2,7% din PIB. Pentru perioada 1995-2021, conform datelor despre cheltuiala guvernamentală pentru Educație ale Eurostat și Ministerului Finanțelor din România, cea din 2021 ar fi cea mai mică.
În 2017 alocarea a mai fost de 2,8%, în 2018 de 3% și în 2019 de 2,7%.
Procentul cel mai mare al cheltuielilor guvernamentale pentru Educație a fost de 4,3 în România și s-a înregistrat în anul 2008, potrivit datelor Eurostat consultate de Edupedu.ro. În 2011 și 2006 procentul a ajuns la 4,1 și au mai fost doi ani, 1998 și 2002, când acest indicator a fost de 4%.
De ce nu se alocă 6% din PIB?
Prin Legea Educației, nr 1/2011, Articolul 8 prevede:
“Pentru finanțarea educației naționale se alocă anual din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. Suplimentar, unitățile și instituțiile de învățământ pot obține și utiliza autonom venituri proprii. Pentru activitatea de cercetare științifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv”.
Sursa: https://www.edupedu.ro/breaking-educatia-primeste-cel-mai-mic-buget-din-ultimii-30-de-ani-25-din-pib-proiect-de-buget/
MAI MULTE UNIVERSITĂȚI ROMÂNEȘTI SE MÂNDRESC CĂ AU INTRAT ÎN VALUL DOI, PE LOCURILE 1000+, ÎN CLASAMENTUL GLOBAL QS, CARE A ANUNȚAT ÎNCĂ DE ACUM OPT LUNI ELITA UNIVERSITĂȚILOR GLOBALE
“Ediția 2021 a QS World University Rankings confirmă performanțele academice și de cercetare ale universităților membre ale Consorțiului Universitaria”, începe un comunicat dat publicității marți dimineață de acest Consorțiu, ce reunește o parte dintre cele mai mari universități românești. Dar acel clasament internațional de prestigiu a fost anunțat inițial în iunie 2020, într-o formulă ce includea doar două universități românești într-un top 1000 global. Acum, Consorțiul și câteva universități în parte se mândresc prin comunicate că intră într-o variantă extinsă a ranking-ului, undeva pe locurile 1000+, ceea ce le permite să afirme că au “recunoaștere internațională”.
Clasamentul global pe 2021 al companiei britanice QS (Quacquarelli Symonds) a fost publicat în iunie 2020, varianta inițială incluzând doar 1.002 instituții de învățământ superior. Dintre acestea, numai două erau românești – Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca (UBB) și Universitatea din București, ambele în segmentul 801-1000. Situația confirma tendința de degradare a prezenței universităților românești în elita instituțiilor de profil din lume, tendință simțită de câțiva ani.
Topul este una dintre cele mai prestigioase astfel de evaluări ale universităților și se bazează pe criterii precum reputația academică, reputația angajatorilor, citări, număr de studenți per facultate, proporția studenților internaționali.
Luni, mai multe universități românești au anunțat, aproape simultan, că apar la rândul lor în clasament. În timp ce QS nu a promovat nicio actualizare a datelor pentru Ranking-ul global, iar extinderea listei a fost ca și inexistentă în presa internațională atentă la astfel de evoluții, universitățile românești au anunțat intrarea lor, pe locurile 1000+, fără a preciza contextul: că este vorba despre un top vechi de mai bine de jumătate de an, extins între timp cu un val al doilea de instituții care nu au găsit loc în elita anunțată vara trecută.
Care este, acum, lista universităților românești incluse în QS World University Rankings, conform Consorțiului Universitaria:
Prezente inițial:
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (locul 814),
Universitatea din București (locul 959),
Nou intrate, pe locurile 1000+:
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (locul 1005)
Universitatea Tehnică Cluj-Napoca (locul 1079)
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi (locul 1083)
Universitatea Politehnică din București (locul 1177)
Universitatea de Vest din Timișoara (locul 1183).
Promovarea cea mai intensă a apariției în clasamentul internațional vine din partea lui Marilen Pirtea, atât în calitate de președinte al Consorțiului, cât și de rector UVT – ultima dintre universitățile românești incluse în top.
Cum prezintă Consorțiul și unele dintre universități, prin comunicate de presă, această izbândă:
Consorțiul Universitaria, într-un comunicat semnat de Marilen Pirtea, rectorul Universității de Vest din Timișoara și președintele în exercițiu al Consorțiului Universitaria: “Ediția 2021 a QS World University Rankings confirmă performanțele academice și de cercetare ale universităților membre ale Consorțiului Universitaria. Astfel, patru dintre cele cinci universități componente ale Consorțiului Universitaria sunt prezente în această ierarhizare, din totalul celor șapte universități românești incluse în acest clasament. (…) Recunoașterea internațională obținută ca urmare a activităților didactice și de cercetare derulate precum și intensificarea proceselor de internaționalizare a mediului academic, obținută prin atragerea studenților străini și a cadrelor didactice din universități din afara României, confirmă și pe aceasta cale faptul că viziunea și strategia de dezvoltarea a învățământului superior românesc trebuie să fie în acord cu obiectivele propuse de Consorțiul Universitaria. (…)”
Universitatea de Vest din Timișoara, condusă de Marilen Pirtea, ultima dintre universitățile românești incluse în top: “Ediția 2021 a QS World University Rankings confirmă prezența UVT în rândul celor mai prestigioase universități din România și de la nivel mondial, prin ocuparea poziției 1183 în cadrul clasificării generale a universităților ierarhizate. (…) În legătură cu rolul acest rezultat, rectorul UVT, prof.univ.dr. Marilen Gabriel Pirtea, subliniază: „Universitatea de Vest din Timișoara (UVT) își confirmă prezența în ierarhia primelor universități românești cotate internațional, un rezultat al valorii sale academice. (…)”
Universitatea A.I. Cuza: “Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) se poziționează între primele trei universități din România în ediția 2021 a clasamentului QS World University Rankings. La nivel mondial, UAIC ocupă locul 1005, fiind una dintre cele șapte instituții de învățământ superior românești prezente în clasamentul realizat de QS Top Universities.”
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași a fost inclusă pentru prima dată în clasamentul internațional QS World University Rankings 2021, care analizează și ierarhizează instituții de învățământ superior din întreaga lume. Conform evaluării realizate de experți, TUIASI a fost desemnată a doua universitate tehnică din țară și se află pe poziția a cincea la nivel național.
Sursa: https://www.edupedu.ro/mai-multe-universitati-romanesti-se-mandresc-ca-au-intrat-in-valul-doi-pe-locurile-1000-in-clasamentul-global-qs-care-a-anuntat-inca-de-acum-opt-luni-elita-universitatilor-globale/
Acesta este un element de tip text. Fă click dublu pentru a edita textul. Poți la fel să modifici dimensiunile și poziția elementului, fundalul, linia de contur și multe altele. La fel, pentru apariția elementelor de tip text poți seta un efect de animație.